Îi alerga
După fiecare umbră
A genelor
Cădea privirea-i
Încurcată în primăveri
Venite să-l cunoască
Toate dintr-o dată
Murgii sânilor
Cu stea în frunte
Se lăsau încălecați
Cu palmele
Și struniți
Cu hamurile degetelor
Până li se-întâlneau buzele
La hotarul suspinelor
Învățându-se să-și vorbească
Unele
Pe limba celorlalte
Mai cutezătoare ale ei
Punându-i la încercare
Vitejia
Mai harnice ale lui
Pătrunzându-i
Prin miriștea pântecului
La strâmtoarea coapselor
Unde îi aștepta să-l cheme
Înăuntrul neînceputurilor
Deschizându-i
Cu uneltirile nepriceperilor
Drumuri de femeie
Iubită
#1 by Maria on 10 March 2015 - 7:24
uimita, bucuroasa…te felicit pentru puterea de a trece, depasi…pragul cuvintelor-durere. Urci continuu pe alt drum….ma bucura foarte!
candva, ma vedeam in durerea cuvintelor tale si imi doream sa ies….enorm ….Acum, stiind ca totul e-n schimbare… cred in tot ce vine si mai mult….
B. fii intr-o forma de creatie dorita!
#2 by Domnul Bob on 10 March 2015 - 20:17
Mulțumesc !
Să credem împreună, așadar, în formele luminii.