Cu lacrimi în palme


A început să ningă
Cu fulgi mirați
Când am fugit de lângă tine
Peste stradă
Să iau florile
Din mâna târzie a iernii
Care le păstrase
Primăvară timpurie
Pentru tine
Cu mine
Timp trecut
Să ți le-aducă în brațe
Tu întristai
Cu umerii căzuți
Și brațele atârnând
Privind într-o vitrină
O rochie brodată cu fluturi de argint
Cu trenă lungă
Din borangic
Alb
Care nu mai era
Îi ținea locul un manechin
Orb
Mut
Surd
Doar sâni fără lapte
Și coapse fără viață
Din plastic
Negru
Mi-ai auzit respirația vie
Și te-ai întors cu spatele
La vitrină
Iar florile au fugit repede
În brațele tale
Și te-au umplut de culori
În obraji
Și de tremur în glas
Ce căutam eu acolo
Să mă privești întrebări
Cu ochi verzi
În ochi
Fără răspunsuri
Ai râs încet
M-ai luat de braț
Să mergem
Spre Undenueloculmeu
Îți povestisem despre el
Cu o săptămână înainte
Tu săreai
De pe un picior pe altul
Lăsând urme de ciută
În zăpada neîncepută
De alți pași
– De ce mi-ai dat ?
Vrei să fii prietenul meu ?
Am râs eu
– Eu ar fi trebuit să te întreb
Vrei să fii prietena mea ?
M-ai oprit smucit
Cum oprești un cal
Fermecat
M-ai întors spre tine
Te-ai ridicat pe vârfuri
Și mi-ai șoptit
Pe buze
– Vreau să fiu
A ta !
De peste stradă
Dintr-o altă vitrină
Ne privea
Sărutându-ne
O rochie brodată cu fluturi de argint
Cu trenă lungă
Din borangic
Alb
Dar tu erai cu spatele
La ea
Și cu lacrimi
În palmele mele
Fericire

  1. #1 by elena on 14 Februarie 2015 - 19:48

    E inca noapte…
    Pasii mei de ciuta ratacita
    Abia-ndraznesc s-atinga
    Zapada ne-nceputa…
    In curand ziua o sa vina
    Imi reiau trupul plapand
    De primavara timpurie
    E inca iarna pe cararea ta
    Pasesc ca pe-o alta planeta
    Imensa, straina si grea…
    Uite o vitrina, cu o manechina!
    Imi lipesc fruntea de sticla
    Ca o fetita contemplu
    Papusa aceea ireala
    Cu ochi frumosi
    Cu gene lungi, cu irisi stralucitori
    Inverzind
    Imbracata cu o rochie alba
    Cu fluturi de argint
    „Pe care eu n-o voi avea niciodata”
    Se auzi o voce vibrand
    Cine a vorbit?
    „Eu sunt Cossette, dintr-un roman
    Celebru, despre oameni simpli
    Si foarte saraci….
    Si-mi doresc o papusa.”..
    Femeia Primavara nu-i raspunse
    Decat in gand
    Doar a oftat
    Si fluturii de argint s-au speriat
    Zburand din rochia alba
    Izbindu-se de geamul vitrinei
    Pe care l-au spart…
    Si Primavara s-a intristat
    In rochia ei cenusie, prea stramta
    De la un timp,
    N-a trebuit decat sa-si doreasca
    Cu adevarat
    O rochie alba, cum n-a mai visat
    Aproape ca-i vine sa planga
    Asteapta o atingere pe umar
    Simte o rasuflare in ceafa
    Un miros de guma mentolata…
    Esti langa mine, ma gandesc
    Urmeaza sa ma saruti peste lacrimi
    Ia-ma de mana, alearga cu mine
    Prin zapada…
    Doar stii cat de mult imi place s-alerg
    Cu pletele-n vant….
    Doar stii
    Ca sunt Dorinta intruchipata in cuvant
    Ah, de ce trebuie sa fii doar o naluca
    Pe care o visez mereu
    Cand noaptea e pe duca…
    Atunci, in clipa aceea dintre noapte si zi
    Tu alearga la mine de oriunde ai fi…

  2. #2 by annaodette13 on 9 Februarie 2015 - 18:14

    suflete înrudite.

  3. #4 by Allexyanna on 8 Februarie 2015 - 21:27

    Fericire. 🙂

    • #5 by Domnul Bob on 10 Februarie 2015 - 4:06

      În palmele mele, încă ! Sunt zeu, zeul unei clipe🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: