Inexplicabila posesie

El avea
Cearcăne mari
De cerneală ponosită
Până la unghii
Iar sub ele
Așchii
Gânduri
Șterse din timp
Nemaispunându-se
Ce curaj
Să i le fi așternut ei
Cândva
Pe albu-i
Și ochii ei
Îi avea
El
Verde
Privindu-l
A lui
Inexplicabil
Ea
Neștiindu-se
Îl avea pe el
Cearcăne mari
De cerneală ponosită

This entry was posted on 5 March 2015, 18:38 and is filed under Erostire, Souvenir. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (3)

#1 by Camelia on 19 July 2015 - 18:32

*ceva

Reply
#2 by Camelia on 19 July 2015 - 18:32

Nu zic ceva, zic nimic, îl las pe Cabrel să o spună mai bine ca oricine.

Reply
#3 by elena on 7 March 2015 - 21:08

El avea ochii legati
Ca sa nu-l raneasca
Inexplicabil
Verdele ei
Degeaba…
Acum
El are
Curajul ei
Inexplicabil
De a sari
Din tren
In camp deschis
Acum
Nu trebuie
Decat
Sa se gandeasca
La ea
Atunci cand
Abia mai respira
Atunci cand
Trage de el
Inexplicabil
Sa traiasca
Sa iubeasca…
Acum
Ea este
A lui
Pura
Energie
Primavara
Timpurie…
Acum
El are
Sange maroniu
De la verdele
Ei crud
El are
Cearcane
Pe sufletul
Pamantiu
Ea are
Parul argintiu
Dar sufletul ei
E zglobiu
Feciorelnic…

Reply