Sălta ștrengărește
Fără să-i pese de privirile rodind-o
Ca o rândunică tocmai desprinsă
De cuib
Și bucurându-se
De înaltul cerului
Deși
Timpul îi înflorise mugurii
De primăvară
În culori de vară
Fierbinte
Ridicându-i sânii
Să le fie palmelor lesne
Să le deprindă rotundul
Și buzelor
Să le trezească interesul
Curgându-și sărutul
Peste
Și sub
Bolțile lor
Pe șeile șoldurilor
Spre gura pântecului
Deschizându-se
Gata
Mirată
Dintre coapsele
Încă neștiind
Frământările
Necunoscutului
Iar de-o auzi râzând
Ai să roșești
De rușinea gândurilor
Însușindu-ți-o