Nu pot
Să te las
Că exact atunci
Când să
Mă împiedici
Decad
Şi mă ridic
Iar
Tâmple cărunte
Suindu-ţi dintre coapse
Buze ude
Ieșind din ale tale
Vii
Palme amorțite
Trezindu-ți sânii
De foame
Peste
Pântec lipindu-mă
Să nu-mi scapi
Cât mă privesc
Căprui
În Verde
Să-ți
Fiu
Cum vrei tu
Sau
Fiică
Cum vreau eu
Că de asta
Tot decad
Și mă ridic
În tine
Autoportret
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by elena on 24 January 2015 - 22:52
Bine ai venit in casa mea
Ia loc pe canapea
Singurul
Obiect
De mobilier
Pe care l-am pastrat
Dupa curatenia
Generala…
Ai vazut?
Am inramat
Clipa aceea
Magica
Sa n-o uit…
Esti atat de atent…
Degeaba….
Nu ma recunosti!
In acest
Autoportret
Am privirea ta
M-am infasurat
In salul bratelor tale…
Cu parfumul ei
Al femeii nascute
In zodia
Celei mai frumoase
Port o rochie neagra
Cu dantele
Provocatoare
Care sa-mi ascunda
Sufletul
Care
Sa-mi intrezareasca
Imperfectiunile
Trupului…
Priveste
Am impletit
Un sfert de zambet
Si o farama din tine
Intr-o bratara la mana…
Nu, nu ma recunosti!
Priveste-mi inima
De piatra
Primita cadou
De la tine
Acum
Sunt doar o umbra
Nu-mi mai auzi glasul
Nici suspinul
Desi m-ai zidit
Acolo, in tine
Femeia femeilor tale
A fugit
Si alearga bezmetica
La mine…
Stiu…
Nu poti sa-mi spui
Nici un cuvant
De iubire
Nu poti
Decat
Sa ma privesti
Tacut…
Caprui in verde…
S-a facut tarziu…
Ne-asteapta
Stapanii la cina…
Ai si plecat
Cat inca e lumina…
#2 by elena on 7 February 2015 - 11:45
Doresc sa multumesc domnului Bob pentru faptul ca mi-a tolerat versurile .Mentionez ca ele n-au nici o legatura cu domnia sa….doar ca eu am simtit nevoia sa i le impartasesc….fiind rezultatul unui joc al meu cu cuvintele lui…dar cu sentimentele mele.
#3 by Domnul Bob on 7 February 2015 - 17:50
Viața e joaca oamenilor mari 🙂
#4 by Domnul Bob on 7 February 2015 - 17:51
Mulțumesc pt vizite și aprecieri. Ușa e tot timpul deschisă.