Rosturi


Ți-e
Înmugurită
Abia
Mlădița
Că de rosturile mele
Și plină-i
Primăveri mijindu-mă
Verzi
Le astup
Cu toamnă
Începându-ți rodul
Castaniu
Și între buze
Rostul
Cu ale mele-ți
Ung
C-apoi
Să-mi astupi gura
Cu rostul sânilor
Zidindu-i între palme
Pe pântec
Nu-mi găsești
Rost
Dar mă împingi
În al coapselor
Pe gustul tău
Mâ-înveți
Cu gustul meu
Să-l umplu
Și rostul minții
Cu șoapte-ți lecuiesc
Vaietele
Eu te rostesc
Tu
Rostuiește-mă-ți

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: