Archive for category Scrisori cu Fata de fragi

Mai mult de-atât

Să rămâi printre cuvinte ?
N-ar fi mai lesne chiar pe ele să le locuiești ?
Nu ascunsă-n palmă, ci dezvelită-n minte
O să te-învăț și-o să-mi arăți, ce-înseamnă-n nebunie să iubești

Luna poate să moară
Iar stelele să-mi fie depărtată amintire
Pe boltă îți voi face să răsară
Un astru-arzând cuvinte de iubire

Asta e noaptea, e ultima pentru eternitate
De azi nu se va mai naște-o altă zi
Timpul va curge vise cu parfum de șoapte
Iar tu mai mult de-atât, poveste te aștept să-mi fii

1 Comment

Încă

Citesc,
Și tot mai des aud cum scârțâie penița pe hârtie,
Adorm și mă trezesc,
Într-un caiet e gata scrisă altă minunată poezie.

Gânduri găsesc presate,
Rotunde, ca niște petale,
Iar paginile-i sunt înlăcrimate,
Cele goale.

Deschid și eu,
De vise plină, altă călimara,
Și scriu, sunt însă trist și-i greu,
Iar vorbele nici nu se nasc că vor să-mi moară.

Aștept o altă dimineață,
Lumina ei mă doare,
Să termin vreau și-a noua viață,
Poveștii mele să-i găsesc o terminare.

6 Comments

Sertarul cu marți până joi

Încă păstrezi răvașe și alte minuni
În ale auritelor duminici sertare
Eu astăzi, într-o zi fără sertar, una de luni
În ale mele am găsit doar o iubire pentru tine plictisitoare

Nu-mi amintesc al ei nume
Era proaspăt șters și nu zăream semnătura
Acoperită de-ai Timpului pași peste-o Lume
În care cele două cuvinte, în loc de iubire, nasc ura

În alte sertare de-aceea voi scrie
De marți, de miercuri, de joi
Răvașele pe care poștașul de-acuma le știe
Că-s oglindite cuvinte adâncite în noi

16 Comments

Cuvintele lui

Cuvintele lui sunt cele care întruchipează vise
Eu doar dintr-o nebună pasiune le-adun
Pe cer cu cerneală de foc de fantastice comete sunt scrise
Când ai s-adormi câteva sub pernă-am să-ți pun

Sunt rotunde ca fructele păcatului
Și au sâmburi dulci, ca de ciocolată
În tainica îmbrățișare a patului
De nimeni n-au fost gustate vreodată

Le-am rostogolit între palme încet
Așa cum un sân e mângâiat de-o privire
Le-am descris taina cu lacrimi într-un caiet
Ca și cum pe un trup aș fi scris cu buzele poezii de iubire

Leave a comment

Visul de seară

Fărâme de timp, veșnicie
Tăcere, vorbe lipsite de frenezie
Bucăți de cuvinte, șoapte
Amurg, petic de noapte
Vise, izvorâtă fântână
Mângâiere, prag de furtună

De toate câte puțin am scris în mii de scrisori
Timbrate cu sărut, lipite cu rouă și trimise în zori
Poștașul negreșit să-l aștepți, să-l oprești
În tolba lui grea duce pentru tine nespuse povești
Dar drumul spre tine e lung și pasul îi obosește
Abia cu visul de seară sosește

Lăsă-i răspuns, poleit cu aur din stele
Așa voi ști că au ajuns la tine cuvintele mele.

4 Comments

Fântâna cuvintelor

Plouă azi, și ieri a plouat, și mâine mi se anunță furtună
Gândurile-mi plouă și ele, cuvintele mi le udă, în suflet am o fântână
Ciutură nu mai are , iar apa-i e neagră, sălcie
E blestemată, nimeni limpezimea iubirii nu vrea să-i mai știe

Nu de mult îi era fermecată, cristalină și rece
Toți se opreau să-și răcorească sufletul, acum nimeni pe la ea nu mai trece
Doar pe furiș, atunci când Luna-i ascunsă de nori
Un alt suflet pribeag, de cel al fântânii se-apropie cu pași temători

Și ciutură-i face, de cumpăna vieții legată
Iar cât Luna e oarbă apa-i devine iarăși limpede și curată
Fântâna se trezește la viață și sufletul ei reînvie
Cuvintele se spală de lacrimi și se adună în râuri de poezie

La ziuă, blestemul iubirii revine
Apa cu gust de leșie drumeții departe îi ține
Așteaptă noaptea cea fără de Lună ca alături să-i vină
Un alt suflet ce plânge-n cuvinte și-n rime suspină

După cum știți, de obicei nu alătur muzică poeziilor mele, dar cred că merită să ascultați ceva incredibil de frumos.

2 Comments

Dor mi-e doar mie

Îmi aduni vorbele ascunse în începuturi de rime
Înapoi în minte le-arunci vindecate, sublime
Cu scântei din viață și moarte ciocnite
Reaprinzi focul în suflete răscolite

Alinți la piept, bandajezi vise rănite
Le spui povești încă nepovestite
Despre cavaleri înfruntând blesteme
În cimitirul necunoscutelor poeme

Vrei pentru tine un crâmpei de durere
De ce nu-mi ceri mai bine un strop de plăcere ?
Durerea-i urâtă și tristă și rea
Mi-a fost hărăzită mie, e numai a mea

Nu-mi cere lacrimi, nu-mi cere suspin
Ele îmi sunt mie icoane, la ele mă-închin
Pentru tine am soare, am bucurie
Am împlinire, dor mi-e doar mie

5 Comments

Șterg lacrima și mor

Te-am prins de mult de mână
Și între noi stă o himeră
Din Timp rup o fărâmă
Eternitatea, nu o secundă efemeră

În palmă ți-am ascuns cuvinte
Dureri ți-ascund, și-o tristă viață
Sunt un nebun, nu mai am minte
Am doar un suflet fără față

Plutesc printre cadavre
Sunt eu un corp rătăcitor
Vreau să fiu vorbe nu palavre
Și-atunci mai bine lacrima o șterg și mor

Până la zi durerea însă îmi va trece
Speranța va muri și ea
Inima-mi va fi iarăși lacrimă-înghețată, rece
Și pentru totdeauna pe cer se va mai stinge-o stea

Nu-mi pare rău, nu-mi pare bine
Ba chiar nimic nu mai îmi pare
Din versuri nebăgate-n seamă tu naști alte rime
Și asta îmi va fi de astăzi înainte dulce alinare.

Leave a comment

Jurnal de front

E noapte, fantome bântuie urlând
E plin suflete ucise într-o absurdă bătălie
Cadavre de iubiri, din care multe doar în gând
Și altele doar mâzgălite pe hârtie

Eu scriu depeșa, jurnalul zilelor ce mi-au rămas
Un ultim gând așteaptă iute să ți-o-aducă
Un petec alb chiar din cămașa morții-am tras
Și scriu pe el cu sângele din rana care nu se mai usucă

Nu-s sorți de izbândă, ura ne împresoară
Mai suntem câteva iubiri într-o tranșee plină de noroi
Cele mai multe însingurate au trebuit să moară
Când încercam să cucerim reduta unui iluzoriu “noi”

Pline de răni, cele ce-am supraviețuit
Ne scriem fiecare testamentul
Soarta războiului se-îndreaptă spre sfârșit
Iubirile-s ucise, uitarea decimează regimentul

Ne mai salvează doar un sărut, ca o minune
De-o fi să se întâmple până-n zori
De nu, iubirea va apune
Iar sufletele ne vor fi lipsite de-ale ei comori

Te las acum și îți doresc iubire împlinită
Gândul poștaș cu tolba-i plină trebuie să plece
Să te trezești chiar de ești adormită
Când pe la poarta visului depeșa mea-îți va trece

Și lasă-mi un răspuns, de vrei să mă întorc o sărutare
De nu, trimite-mă la moarte cu uitare.

3 Comments

Iubirea doar

Sunt muritor,
Iubirea doar de veșnicie-mi este plină
Viața îmi e umbrită de un negru nor
Iubirea doar îmi e senină

Carnea îmi putrezește, oasele-mi se frâng
Iubirea doar înmugurește
Gura mi-e încleștată, ochii îmi plâng
Iubirea doar e vie, numai ea trăiește

Eu mă voi duce,
Iubirea doar va sta în amintire
Mă-înghite groapa, fără sicriu și fără cruce
Iubirea va rămâne pentru un suflet prețuire

Am plâns destul și călimara-i plină
Cerneala-i înspumată de cuvinte
Aștept sfârșitul să îmi vină
Și scriu o poezie, ultima, ce-o am în minte

Îmi dăruiesc al dragostei sărut
Viselor ce-ar fi dorit al său alint
A fost prea mult respins, nevrut
Și înainte să mă-închei vreau gustul visului să-l simt.

4 Comments

Fără păcat

Depeșă Fetei de fragi

Râvna, dorința, gustul fin pentru păcate-alese
Nu sunt vinovății, nu îți mai intenta procese
Căci fiecare dintre noi, ne strecurăm furiș în ale altuia cetăți
Prădăm comori ascunse, înfulecăm ascunse bunătăți

Păcatul tău, precum și ale noastre toate
Nu-i nici mai mare, nici mai mic, nu-i nici o-împietate
De-ai vrut să mă răstoni pe mine, și eu sunt Dumnezeul tău
De mi-ai râvnit la bunurile toate, îți spun că nu îmi pare rău
Ba te primesc cu bucurie să împărțim solia
Iubirii care ne cuvântă, căci ea ne este-Împărăția

Ți-am spus că nu se poate ? Tu nu m-ai înțeles
Poate o virgulă lipsește, și-un semn de exclamare scris cam șters
Cerneala mi-e pe terminate, să plâng acum mă pregătesc
Să umplu iarăși călimara din care scot cuvintele ce răvășesc

Așteaptă adierea lor chiar în mansarda mică și întunecată
În geamul afumat de vreme am să îți bat de-îndată
O să trimit-nainte-mi o strofă, poate două
Și-un fir de poezie care abia a răsărit scăldat de soare și de rouă

Leave a comment

Chiriașul

Un soare blând, moleșit către seară, căscând a visare
O grădină uitată, flori mirosind a câmp, îmbietoare
Gâze căutându-și culcuș, nerăbdătoare să asculte povești
Când la lumina Lunii, chiriașul de lux îți va spune “Cât de frumoasă ești !”
În odăița de la mansardă, în patul cu tăblia-încrustată
Sub ceasornicul în care ai strâns speranța de-o viață întreagă visată
Ce-și va fi oprit timpul să curgă monoton și domol
Rușinat să îți vadă mângâiat trupul gol
De cuvinte rotunjindu-ți formele în simetrii de poet
Scrise cu dulceață de buze pe tine, nu cu cerneală-n caiet
Pentru ca apoi, după ce vei fi adormit zâmbitoare
Frânt din gradina uitată, în păr să-ți ascundă parfum de iubire, răspândit de o floare

Dimineața el va fi plecat, călimara tot plină, nescrisă hârtia
Fiindcă în tine își va fi lăsat chiriașul, compusă în ritm de iubire, poezia
Tu îl vei aștepta, să sosească din nou, în seara care urmează
Îți place, și lui, cum strofele te compun, cum te recită, cum te caligrafiază.

Leave a comment

Iubire de 5 stele

Mă strecor printre haine frumoase, printre diamante în aur legate
Șterg o scamă, mai sunt o mie, de pe costumul meu cu revere de vreme pătate
Pantofii-mi sunt prăfuiți, pantalonii destrămați în genunchi
Dar port în brațe o grădină de trandafiri, roșii, legați în mănunchi
Mă grăbesc spre lift, portarul mă privește arogant, cu dispreț
Are uniformă de general, mănuși albe și capul și-l ține semeț
Eu îl port cu ochii-n pământ, mângâind cu privirea umilă covoarele scumpe
Din hotelul de cinci stele, care însă ar fi gol dacă iubirea mea nu l-ar umple
Mă așteaptă un înger, închis într-o cameră cu număr de iad
O temniță decorată-n mătase, luminată-n cristaluri și plină de chipuri reci sculptate în jad

Ne-am cunoscut într-o piață scumpă de flori
Eu strângeam petale căzute, minciuni de iubire în tulburătoare culori
Ea se plimba printre vise legate pentru bogați în somptuoase buchete
Zâmbind trist și alegând doar flori de câmp aranjate modest, dar cochete
Avea brațele pline de adevăruri strălucind mat însă viu
M-a surprinst privind-o vrăjit și m-a chemat de ajutor în dragoste să îi fiu
I-am luat povara doritei iubiri dintre albele și finele mâini
Inima îi sălta sânii flămânzi de sărut, de palme arzând mângâietoare pasiuni
M-a dus la hotel în camera scumpă dar rece și goală
Ne-am iubit printre flori cu o grabă răscolitor de domoală
Ea ca o nimfă abia înflorită, eu ca un diavol pervers și nebun
Apoi m-a scos afară cu un sărut udat de o lacrimă cu gust de “Pleacă acum !”
În buzunar mi-a strecurat un bilet purtând scrise cu cerneală de dor o oră și-o zi
Și câteva cuvinte sclipind tainic, “Te aștept, vreau să mă ai, vreau să mai vii”
Astăzi e ziua, e ora, trupul ei gol mă așteaptă, mă dorește în el, în păcat să-l slujesc
Sunt sărac, am doar suflet, dar știu cu atingeri de lux, printre flori, să iubesc.

8 Comments

La patru mâini

Dialog cu Fatadefragi și Melanie

Scriem la patru mâini și două gânduri
Intersectăm cuvinte și întrețesem rânduri
Eu scriu ascuns ce ea nu știe despre mine
Iar ea la randul ei ascunde tâlcuri printre rime
Brodăm răspunsuri mute la niciodată îndrăznite întrebări
Și răscolim prin suflete golite de prea multe căutări
Culegem foc din stele ca să aprindem altă stea
Ea pentru un el și eu pentru o ea

11 Comments

De-aș fi

De-aș fi eu steaua ce-o visezi
Nu să mi te-închini aș vrea, ci doar iubirea să mi-o crezi
Să-mi sorbi sărutul turnat topit din șoapte în cuvinte
Să-mi stai alături ziua, nu noaptea vis în minte
Pe Cer te-aș ridica să strălucim aceeași rază de lumină
Prezentul fără amintire eternitate să devină
Abisul să ți-l umplu cu ale mele dulci cuvinte
Și dorul tău de nemurire să-l sting cu sufletul ce simte
Ce vede, că eu sunt tot mereu acolo, un sâmbure de fericire
Pe care lacrima îl încolțește și-l înflorește-n nemurire.

2 Comments

Cât aș fi vrut

Cât aș fi vrut să pot să-ți spun
Așteaptă-mă, nu te grăbi, sosesc acum
Trimis-am timpul însuși înainte-mi
Să îți încetinească pașii sprinteni
Cuvântul să mi-l curgă chiar prin al tău trup
Să înțelegi, să-mi lași răgaz de mine să mă rup
Pe aripile visului ce nu mi l-ai mărturisit
Să te ajung din urmă, măcar cu un sărut, ce tare te-am dorit
I-am poruncit nicicum să nu te lase, de vei vrea să pleci
Să-ți strângă glezna, de-i nevoie, cu ale lui secunde reci
Pentru eternitate te-aș fi purtat în brațe apoi
Cu timpul legătură fără dezlegare între noi
De-aș fi știut că vrei să vin
În locul timpului prin tine aș fi curs iubire, iar eu m-aș fi uscat în chin.

Leave a comment

De teamă

De teamă c-ai putea să mă pierzi m-am împletit în părul tău inele
M-am răsucit brățară la mână, sărut pe buze și șoaptă între ele
Am alungat amintirea din gând, în locul ei prezentul l-am făcut să răsară
Iubirea ce-ți curgea printre degete ți-am întors-o în suflet cu o privire fugară
Am sorbit lacrimile care în inimă ți-au curs fără rost
De teamă că ai putea să mă pierzi am redevenit tot ce de teamă n-ai vrut să-ți fi fost

Acum mie mi-e teamă c-ai putea să mă pierzi, să mă uiți pe o oarecare noptieră
Când după o nebunie de-o noapte te vei trezi dimineața stingheră
Întrebându-te a cui e urma lăsată în așternut
Și scrisul de pe biletul purtând Te Iubesc și atât !

Mi-e teamă c-ai să m-arunci în uitare
Mi-e teamă c-ai să uiți teama ce doare
Mi-e teamă chiar să-îndrăznesc
Să-mi fac curaj să-ți spun că mi-e teamă să te iubesc.

2 Comments