Dialog cu Fatadefragi și Melanie
Scriem la patru mâini și două gânduri
Intersectăm cuvinte și întrețesem rânduri
Eu scriu ascuns ce ea nu știe despre mine
Iar ea la randul ei ascunde tâlcuri printre rime
Brodăm răspunsuri mute la niciodată îndrăznite întrebări
Și răscolim prin suflete golite de prea multe căutări
Culegem foc din stele ca să aprindem altă stea
Ea pentru un el și eu pentru o ea
Souvenir 
#1 by fatadefragi on 24 May 2012 - 23:11
imbratiseaza valul stanca cu inspumate brate
infiorata, fata, se pierde printre soapte
se lasa bland cuprinsa de vise-n vazul lunii
zambindu-i deopotriva si valului, si stancii
#2 by fatadefragi on 24 May 2012 - 22:29
ce blanda este adierea noptii cand marea naste visele din soapte
ii pare fetei ca-i aude iarasi glasul, si dintr-o data iar il simte-aproape
si visele incep sa o cuprinda in mrejele atat de asteptate
saruta malul, si-l alinta si ii raspunde-n mii si mii de soapte
#3 by Domnul Bob on 24 May 2012 - 22:52
Și muntele-și întinde-încet, tăcut, răcoarea
Se-atinge, se-împreună chiar cu marea
Fetei să-i mângâie trupul nisipul freamătă de nerăbdare
Când șoapta muntelui îi va lăsa pe buze-o sărutare
Noaptea o ține-n brațe, ea i se dă fără împotrivire
Marea-o alintă, muntele-o sărută, iar visul se-întinde peste ea iubire.
#4 by fatadefragi on 24 May 2012 - 21:49
trecut-au ore, zile, saptamani … pe malul marii de odinioara
fata asculta valul zbatandu-se in genuni, isi aminteste, pentru a cata oara?
cum se legau acordurile marii cu vorbele care nasteau lumina
acum, pereche la pian ii este luna, si noaptea, ce tristetile alina…
#5 by Domnul Bob on 24 May 2012 - 22:17
În vârf de munte pe umeri ține-întunecata noapte
Visul ieșit din marea ce-și sparge valurile în strălucitoare șoapte
Stele aprinde și peste cântatele tristeți întinde văl de catifea
Eternitatea doarme, dar nu și gândul lui pentru o ea.
#6 by Mélanie on 29 April 2012 - 5:35
Mr Bob & Fragutza, sunteti “gemeni”?… 😉 oricum, pianisti virtuoasi ai cuvintelor, felicitari si tot înainte! 🙂 Si cum scrieti în nocturna: 🙂
#7 by fatadefragi on 29 April 2012 - 0:03
când corbii muşca hain din gânduri ucise
la maluri se isca furtuni de poeme proscrise
patru mâini răscolesc căutând infocat printre cuvinte
o scânteie de gând care visele le poate aprinde
şi cu torţa de vise zboară inalt până la stele
să aprindă cu gânduri toată cenuşa din ele.
#8 by Domnul Bob on 29 April 2012 - 0:50
Iar doua ganduri sufla, dinspre apus si dinspre rasarit
Si se-intalnesc acolo unde mainile cenusa de iubire-au rascolit
Se impletesc vartej, alunga corbii cu furie
Apoi se potolesc si ning peste tristete fulgi moi si argintii de papadie
Si roua lasa peste ochii plecati de greaua iubire neimpartasita
Si ii ridica spre ai lui, ai ei, iar mainile li se-impletesc, el ii devine ei iubit si ea-i devine lui iubita.
#9 by fatadefragi on 29 April 2012 - 1:29
…şi patru mâini imbrăţişează visul infăşat in puf de păpădie…
cu două gânduri aruncate, năvod in primăvara vie,
adună rouă de pe gene şi o presează-n cartea-n care
scriseseră speranta, visul, si clipa veşnic trecătoare…
din patru mâini si două gânduri … iată compusă o simfonie
despre un el şi-o ea, ce versuri şi-au impletit cu dibăcie…
#10 by fatadefragi on 28 April 2012 - 22:49
la patru mâini si două gânduri scriem
din când in când rămâne doar un gând
doar fiindcă unul dintre gânduri cade
şi cel de-al doilea il duce-n vise surâzând
nu cauta nimic din ce-i in lume
niciunul dintre ei, au ars demult…
o stea pe care sa isi lepede cenusa
sa-si potoleasca al gandului tumult
#11 by Domnul Bob on 28 April 2012 - 23:40
Iar din furtunile iscate de gândurile ce tot cad și se ridică
Pe o hârtie împrăștiate cuvintele ca lacrimile pică
Se strâng în rânduri la-început sfioase, poeme curg pe urmă-n valuri
Îneacă-n ele sentimente ce mai apoi moarte le scot la ale vieții maluri
Stoluri de corbi rotesc blesteme negre peste ele
Dar patru mâini și două gânduri le-aprind din nou cu foc din stele.