La patru mâini


Dialog cu Fatadefragi și Melanie

Scriem la patru mâini și două gânduri
Intersectăm cuvinte și întrețesem rânduri
Eu scriu ascuns ce ea nu știe despre mine
Iar ea la randul ei ascunde tâlcuri printre rime
Brodăm răspunsuri mute la niciodată îndrăznite întrebări
Și răscolim prin suflete golite de prea multe căutări
Culegem foc din stele ca să aprindem altă stea
Ea pentru un el și eu pentru o ea

  1. #1 by fatadefragi on 24 Mai 2012 - 23:11

    imbratiseaza valul stanca cu inspumate brate
    infiorata, fata, se pierde printre soapte
    se lasa bland cuprinsa de vise-n vazul lunii
    zambindu-i deopotriva si valului, si stancii

  2. #2 by fatadefragi on 24 Mai 2012 - 22:29

    ce blanda este adierea noptii cand marea naste visele din soapte
    ii pare fetei ca-i aude iarasi glasul, si dintr-o data iar il simte-aproape
    si visele incep sa o cuprinda in mrejele atat de asteptate
    saruta malul, si-l alinta si ii raspunde-n mii si mii de soapte

    • #3 by Domnul Bob on 24 Mai 2012 - 22:52

      Și muntele-și întinde-încet, tăcut, răcoarea
      Se-atinge, se-împreună chiar cu marea
      Fetei să-i mângâie trupul nisipul freamătă de nerăbdare
      Când șoapta muntelui îi va lăsa pe buze-o sărutare
      Noaptea o ține-n brațe, ea i se dă fără împotrivire
      Marea-o alintă, muntele-o sărută, iar visul se-întinde peste ea iubire.

  3. #4 by fatadefragi on 24 Mai 2012 - 21:49

    trecut-au ore, zile, saptamani … pe malul marii de odinioara
    fata asculta valul zbatandu-se in genuni, isi aminteste, pentru a cata oara?
    cum se legau acordurile marii cu vorbele care nasteau lumina
    acum, pereche la pian ii este luna, si noaptea, ce tristetile alina…

    • #5 by Domnul Bob on 24 Mai 2012 - 22:17

      În vârf de munte pe umeri ține-întunecata noapte
      Visul ieșit din marea ce-și sparge valurile în strălucitoare șoapte
      Stele aprinde și peste cântatele tristeți întinde văl de catifea
      Eternitatea doarme, dar nu și gândul lui pentru o ea.

  4. #6 by Mélanie on 29 Aprilie 2012 - 5:35

    Mr Bob & Fragutza, sunteti „gemeni”?… 😉 oricum, pianisti virtuoasi ai cuvintelor, felicitari si tot înainte! 🙂 Si cum scrieti în nocturna: 🙂

  5. #7 by fatadefragi on 29 Aprilie 2012 - 0:03

    când corbii muşca hain din gânduri ucise
    la maluri se isca furtuni de poeme proscrise
    patru mâini răscolesc căutând infocat printre cuvinte
    o scânteie de gând care visele le poate aprinde
    şi cu torţa de vise zboară inalt până la stele
    să aprindă cu gânduri toată cenuşa din ele.

    • #8 by Domnul Bob on 29 Aprilie 2012 - 0:50

      Iar doua ganduri sufla, dinspre apus si dinspre rasarit
      Si se-intalnesc acolo unde mainile cenusa de iubire-au rascolit
      Se impletesc vartej, alunga corbii cu furie
      Apoi se potolesc si ning peste tristete fulgi moi si argintii de papadie
      Si roua lasa peste ochii plecati de greaua iubire neimpartasita
      Si ii ridica spre ai lui, ai ei, iar mainile li se-impletesc, el ii devine ei iubit si ea-i devine lui iubita.

    • #9 by fatadefragi on 29 Aprilie 2012 - 1:29

      …şi patru mâini imbrăţişează visul infăşat in puf de păpădie…
      cu două gânduri aruncate, năvod in primăvara vie,
      adună rouă de pe gene şi o presează-n cartea-n care
      scriseseră speranta, visul, si clipa veşnic trecătoare…
      din patru mâini si două gânduri … iată compusă o simfonie
      despre un el şi-o ea, ce versuri şi-au impletit cu dibăcie…

  6. #10 by fatadefragi on 28 Aprilie 2012 - 22:49

    la patru mâini si două gânduri scriem
    din când in când rămâne doar un gând
    doar fiindcă unul dintre gânduri cade
    şi cel de-al doilea il duce-n vise surâzând
    nu cauta nimic din ce-i in lume
    niciunul dintre ei, au ars demult…
    o stea pe care sa isi lepede cenusa
    sa-si potoleasca al gandului tumult

    • #11 by Domnul Bob on 28 Aprilie 2012 - 23:40

      Iar din furtunile iscate de gândurile ce tot cad și se ridică
      Pe o hârtie împrăștiate cuvintele ca lacrimile pică
      Se strâng în rânduri la-început sfioase, poeme curg pe urmă-n valuri
      Îneacă-n ele sentimente ce mai apoi moarte le scot la ale vieții maluri
      Stoluri de corbi rotesc blesteme negre peste ele
      Dar patru mâini și două gânduri le-aprind din nou cu foc din stele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: