Iubirea doar


Sunt muritor,
Iubirea doar de veșnicie-mi este plină
Viața îmi e umbrită de un negru nor
Iubirea doar îmi e senină

Carnea îmi putrezește, oasele-mi se frâng
Iubirea doar înmugurește
Gura mi-e încleștată, ochii îmi plâng
Iubirea doar e vie, numai ea trăiește

Eu mă voi duce,
Iubirea doar va sta în amintire
Mă-înghite groapa, fără sicriu și fără cruce
Iubirea va rămâne pentru un suflet prețuire

Am plâns destul și călimara-i plină
Cerneala-i înspumată de cuvinte
Aștept sfârșitul să îmi vină
Și scriu o poezie, ultima, ce-o am în minte

Îmi dăruiesc al dragostei sărut
Viselor ce-ar fi dorit al său alint
A fost prea mult respins, nevrut
Și înainte să mă-închei vreau gustul visului să-l simt.

  1. #1 by slowaholic on 7 Mai 2012 - 12:59

    Esti foarte trist. 😦 Tristetea poate naste creatii splendide. Ce lucru ciudat, nu?
    Stiu ca e deja cliseu, dar uite inca un exemplu de frumusete nascuta din suferinta. Sper sa-ti faca placere si sa te simti mai bine. 🙂

    • #2 by Domnul Bob on 7 Mai 2012 - 16:53

      Da, cum spunea Cioran, o carte e o sinucidere amanata.
      Multumesc pentru aprecieri si pentru dedicatie.

  2. #3 by Domnul Bob on 6 Mai 2012 - 11:15

    Multumesc ! Nu stiu daca sunt bacovian dar sunt trist ! 🙂

  3. #4 by Lumy on 6 Mai 2012 - 10:40

    trist dar frumos si putin ..bacovian.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: