E noapte, fantome bântuie urlând
E plin suflete ucise într-o absurdă bătălie
Cadavre de iubiri, din care multe doar în gând
Și altele doar mâzgălite pe hârtie
Eu scriu depeșa, jurnalul zilelor ce mi-au rămas
Un ultim gând așteaptă iute să ți-o-aducă
Un petec alb chiar din cămașa morții-am tras
Și scriu pe el cu sângele din rana care nu se mai usucă
Nu-s sorți de izbândă, ura ne împresoară
Mai suntem câteva iubiri într-o tranșee plină de noroi
Cele mai multe însingurate au trebuit să moară
Când încercam să cucerim reduta unui iluzoriu “noi”
Pline de răni, cele ce-am supraviețuit
Ne scriem fiecare testamentul
Soarta războiului se-îndreaptă spre sfârșit
Iubirile-s ucise, uitarea decimează regimentul
Ne mai salvează doar un sărut, ca o minune
De-o fi să se întâmple până-n zori
De nu, iubirea va apune
Iar sufletele ne vor fi lipsite de-ale ei comori
Te las acum și îți doresc iubire împlinită
Gândul poștaș cu tolba-i plină trebuie să plece
Să te trezești chiar de ești adormită
Când pe la poarta visului depeșa mea-îți va trece
Și lasă-mi un răspuns, de vrei să mă întorc o sărutare
De nu, trimite-mă la moarte cu uitare.
Souvenir 
#1 by fatadefragi on 7 May 2012 - 0:10
trimite-mi iar cuvinte, imbracate in strai de biruinta
un curcubeu de vise le-ntampin, dar pentru-a lor dorinta
de-a cuceri reduta iubirii absolute,
sa-mpodobeasca visul sperante renascute
cuvinte de iubire inchise fara vina
sa ne zambeasca iarasi cu flacara divina
sarutul sa-nfloreasca in suflet si in gand
s-aduca pacea in ganduri si-n cuvant
#2 by fatadefragi on 6 May 2012 - 21:05
iti scriu cu vise in noaptea insangerata ce se-arata
ma rog ca Domnul sa te tie cat mai departe de intristarea-ntunecata
vegheaza-asupra sortii, nu lasa uitarea sa ucida
nici o iubire dintre cele ce merita a fi traita
postasului i-am dat din suflet carte sa iti aduca, sa iti para mai usor
razboiu-n al iubirilor redute, un strop de vis sa-ti fie-n ajutor
naframa rupta dintr-o zi cu soare ti-am trimis-o, sa-ti bandajeze cu senin durerea
si un sarut infasurat in coltu-i , sa iti aduca asteptata mangaierea
#3 by Domnul Bob on 6 May 2012 - 23:35
Mă-întorc la luptă înarmat cu un sărut,
Răspunsul tău l-am prefăcut în scut
Stropul de vis l-am pus pe rană
Și ca drapel am colțul de năframă
De prin tranșee-am strâns armata întristată
Și am pornit asaltul spre redută încă o dată
Iureș amețitor de gânduri și cuvinte înflorate
Victoria a fost a noastră, uitările le-am alungat pe toate
Acum noi stăpânim tărâmul speranțelor foste deșarte
Le-am readus la viață, le-am scris chiar într-o carte
Din temnițe am scos iar la lumină
Cuvinte de iubire, închise fără vină
Totul e viu și colorat acum în țara întristată de uitare
Iubirea scaldă buzele uscate și inimile bat a sărbătoare