Fărâme de timp, veșnicie
Tăcere, vorbe lipsite de frenezie
Bucăți de cuvinte, șoapte
Amurg, petic de noapte
Vise, izvorâtă fântână
Mângâiere, prag de furtună
De toate câte puțin am scris în mii de scrisori
Timbrate cu sărut, lipite cu rouă și trimise în zori
Poștașul negreșit să-l aștepți, să-l oprești
În tolba lui grea duce pentru tine nespuse povești
Dar drumul spre tine e lung și pasul îi obosește
Abia cu visul de seară sosește
Lăsă-i răspuns, poleit cu aur din stele
Așa voi ști că au ajuns la tine cuvintele mele.
#1 by melanietoulouse on 20 mai 2012 - 22:14
🙂 love you, guys… you’ve become my favourite poets! I’m serious. Bonne continuation! Sunny greetings and my very best from UNIQUE Key West, Florida…
#2 by Domnul Bob on 20 mai 2012 - 22:25
Thanks ! 🙂
Have sunny days.
#3 by Domnul Bob on 20 mai 2012 - 14:49
Am lăsat cărare printre două gene
Poți să intri pe-acolo, să aduci cu tine poeme
Visele-mi vor să te știe toate
Sunt geloase pe cel sărutat, poate
Ori cuvântul ltău vor să îl știe
La noapte să stai, te vor primi ca și mine, cu bucurie
#4 by fatadefragi on 20 mai 2012 - 0:53
scurt ravas ajunge la tine in noapte,
dar tu dormi, îţi sunt visele ascunse sub pleoape,
mă strecor uşor printre ele, să nu le trezesc
tresari, unul din visele tale mă recunoaşte
îl sarut şi apoi fug, sa ai somn ingeresc!