Încă


Citesc,
Și tot mai des aud cum scârțâie penița pe hârtie,
Adorm și mă trezesc,
Într-un caiet e gata scrisă altă minunată poezie.

Gânduri găsesc presate,
Rotunde, ca niște petale,
Iar paginile-i sunt înlăcrimate,
Cele goale.

Deschid și eu,
De vise plină, altă călimara,
Și scriu, sunt însă trist și-i greu,
Iar vorbele nici nu se nasc că vor să-mi moară.

Aștept o altă dimineață,
Lumina ei mă doare,
Să termin vreau și-a noua viață,
Poveștii mele să-i găsesc o terminare.

  1. #1 by maria on 27 Mai 2012 - 10:05

    sa fii mai bine!! in jurul nostru ,se schimba tot doar cand noi ne dorim cu adevarat ceva frumos….doreste-ti cu marea dorinta cu care scrii ….iti spun nu din povesti,ci pura traire personala….cand am fost doborata,coplesita de traire naucitoare,cand eram „la pamant” , m-am ridicat cu forta unei divinitati(doar Dumnezeu o stii)…ca o pasare Phoenix am renascut si sunt si-acum cu aripi,mai vine cate-un vant…dar nu ma sperie….te rog,revino-ti ,timpul se scurge,o stii si tu…

    • #2 by maria on 27 Mai 2012 - 10:16

      o greseala….”doreste-ti”…iertare,din neatentie

    • #3 by Domnul Bob on 27 Mai 2012 - 10:58

      Revin, asta e si dorinta mea, dar ma apasa atat de tare originea mea „pamanteasca” … ma oboseste foarte tare mercantilismul unei lumi in care nu mai cred. Nu pot sa judec in termeni de profit si pierdere legaturile mele sentimentale, de la prietenie la iubire, cu cei din jur.

    • #4 by maria on 27 Mai 2012 - 11:28

      crezi ca esti singurul?….ce poti sa faci,este sa fii si sa actionezi asa cum simti tu.Nu cum se impune de ce e-n jur.Spune-mi,si iarta-mi indrazneala,de mii de ani ,oameni sa sufere vedem,de sentiment sau altceva,ce viata ne mai cere,insa la fel au suferit si cei ce ani in urma au trait.Ce nu-ntelegem,ce nu-nteleg,ei sau si noi,de ….toate din nou retraim.M-am intrebat si ,ca sa pot trai, am invatat ca cel mai bine poti s-o faci cand tu-ti cunosti un cat de cat sens,un drum.Fii hotarat si neclintit,doar unde-i cazul mai flexibil.Lumea e mare,nici cei ce cred ca sunt prea sus,bogati fiind nu stau singuri,te-ai intrebat si tu de ce o fi oare? Gandeste-ti drumul fericit,ca doar cu fericire-n suflet taria ce avem nevoie sa chibzuim in asta viata,ne-ajuta cand credem ca e tot ce mai putem.Fii sigur ca, ce tu intelegi,se datoreaza unui har,e-al tau si nu ti-l irosi in suferinta.Mai stii ceva? Uite,lumea nicicand nu da -napoi.Indiferent ce tragedii au loc in viata ei.Deci,ce-nteleg c-ar trebui sa facem noi neincetat?!! Sa construim.O viata ,fericire aducatoare de iubire si tot ce ne dorim curat. ….de-am scris prea mult,iertat sa-mi fie,dar sincer mult m-am bucurat ,ca nu-s doar eu „o tragedie” ce vrea sa-si inteleaga sensul pe pamant…cu mare drag!!

  2. #5 by maria on 26 Mai 2012 - 21:28

    esti inca trist….atunci reteta,una-ar fi:ia o mica imbratisare menita sa alunge a ta tristete,cand pe-a gandului aripa, privirea-ti trista nu gaseste ca tot tu singur poti si azi,asa cum ai putut mereu,sa crezi ca toate vin,se duc…produc schimbarea de moment si-apoi la revedere-ti spun…sensibilitatea ta,te face sa simti destul as zice,de-aceea grija ai sa nu-ti faci rau…fii bun,dar fii cu tine in primul rand….

    • #6 by Domnul Bob on 26 Mai 2012 - 21:41

      Multumesc ! O sa incerc sa-ti urmez sfatul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: