Îmi aduni vorbele ascunse în începuturi de rime
Înapoi în minte le-arunci vindecate, sublime
Cu scântei din viață și moarte ciocnite
Reaprinzi focul în suflete răscolite
Alinți la piept, bandajezi vise rănite
Le spui povești încă nepovestite
Despre cavaleri înfruntând blesteme
În cimitirul necunoscutelor poeme
Vrei pentru tine un crâmpei de durere
De ce nu-mi ceri mai bine un strop de plăcere ?
Durerea-i urâtă și tristă și rea
Mi-a fost hărăzită mie, e numai a mea
Nu-mi cere lacrimi, nu-mi cere suspin
Ele îmi sunt mie icoane, la ele mă-închin
Pentru tine am soare, am bucurie
Am împlinire, dor mi-e doar mie
Souvenir 
#1 by dan on 10 May 2012 - 22:20
mi-a venit si pe mail, dar nu l-am deschis.
#2 by Domnul Bob on 10 May 2012 - 22:25
Asta este printre cele care constituie dialog cu fata de fragi; sa treci pe acolo … sunt minunatii !
#3 by dan on 10 May 2012 - 22:26
o sa trec 😛
#4 by dan on 10 May 2012 - 22:17
ti-am spus vodata ca mie chiar imi plac poeziile tale? si ca le si citesc inainte de a da like?
#5 by Domnul Bob on 10 May 2012 - 22:18
Da 🙂 , mi-ai zis; multumesc !
In asta e o mica greseala daca ti-a venit pe mail; am corectat acum