Te-am prins de mult de mână
Și între noi stă o himeră
Din Timp rup o fărâmă
Eternitatea, nu o secundă efemeră
În palmă ți-am ascuns cuvinte
Dureri ți-ascund, și-o tristă viață
Sunt un nebun, nu mai am minte
Am doar un suflet fără față
Plutesc printre cadavre
Sunt eu un corp rătăcitor
Vreau să fiu vorbe nu palavre
Și-atunci mai bine lacrima o șterg și mor
Până la zi durerea însă îmi va trece
Speranța va muri și ea
Inima-mi va fi iarăși lacrimă-înghețată, rece
Și pentru totdeauna pe cer se va mai stinge-o stea
Nu-mi pare rău, nu-mi pare bine
Ba chiar nimic nu mai îmi pare
Din versuri nebăgate-n seamă tu naști alte rime
Și asta îmi va fi de astăzi înainte dulce alinare.
Souvenir 