Souvenir

Cât aș fi vrut să pot să-ți spun
Așteaptă-mă, nu te grăbi, sosesc acum
Trimis-am timpul însuși înainte-mi
Să îți încetinească pașii sprinteni
Cuvântul să mi-l curgă chiar prin al tău trup
Să înțelegi, să-mi lași răgaz de mine să mă rup
Pe aripile visului ce nu mi l-ai mărturisit
Să te ajung din urmă, măcar cu un sărut, ce tare te-am dorit
I-am poruncit nicicum să nu te lase, de vei vrea să pleci
Să-ți strângă glezna, de-i nevoie, cu ale lui secunde reci
Pentru eternitate te-aș fi purtat în brațe apoi
Cu timpul legătură fără dezlegare între noi
De-aș fi știut că vrei să vin
În locul timpului prin tine aș fi curs iubire, iar eu m-aș fi uscat în chin.