Încă păstrezi răvașe și alte minuni
În ale auritelor duminici sertare
Eu astăzi, într-o zi fără sertar, una de luni
În ale mele am găsit doar o iubire pentru tine plictisitoare
Nu-mi amintesc al ei nume
Era proaspăt șters și nu zăream semnătura
Acoperită de-ai Timpului pași peste-o Lume
În care cele două cuvinte, în loc de iubire, nasc ura
În alte sertare de-aceea voi scrie
De marți, de miercuri, de joi
Răvașele pe care poștașul de-acuma le știe
Că-s oglindite cuvinte adâncite în noi
Souvenir 
#1 by fatadefragi on 26 May 2012 - 6:17
al sambetei sertar este incuiat…
am vrut sa il deschid, nerabdatoare, inca de-azi noapte
n-am cheia, am avut-o, dar cred ca mi-a luat
postasul, din greseala, si cheia, si ravasul
pe care l-am lasat
am ascultat atent, si inca se-aud soapte…
posomorat imi pare ceea ce povestesc cu vorba lor inceata cuvintele inchise
am strecurat o raza de soare, si-un zambet de-alinare in sertar pentru ravasele nescrise
…o sa fac ordine in alta zi acolo…cand se vor potoli tristetile din ploi
…se-apropie sfarsit de saptamana, sfarsit de vorbe, parca si sfarsit de noi…
#2 by Domnul Bob on 26 May 2012 - 9:28
duminica pastreza in al ei sertar doar o batista
culoare palida, durere, in colt, din broderie rasarita, o floare trista
fine dantele marginind un petec ca de hartie inglalbenita
pe care adevaru-i sters, uitat, acoperit cu o minciuna iscusita
pete de lacrimi curse suvoi, dulci si amare
sertarul inchide-o saptamana, inca una, de iubire fara alinare
#3 by fatadefragi on 24 May 2012 - 21:00
sfârşit de zi de joi în calendar…
să rup pagina ei? să mă mai uit o dată în sertar?
aşezasem încă de marţi un răvaş ce povestea
despre-un prinţ şi o fată care plutea…
însă lacrima întristării din sertarul de sus
a udat într-un colţ răvaşul despre care v-am spus…
chiar de-i ziua sfârşită încă nu ştiu finalul
nici în ziua ce vine nu îl vom afla, căci e post…
(zâmbesc… e iar ziua ta)
însă nu finalul contează, povestea-i frumoasă
şi răvaşul pe care îl lasă poştaşul zilnic pe masă…
#4 by fatadefragi on 23 May 2012 - 18:57
fireste, m-am grabit cu joia care vine
caci miercurea nu am stiut nimic de tine
ma-ngrijorez, astept sa se coboare asfintitul,
acestei miercuri cenusii sa ii vad sfarsitul…
e randul tau sa scrii in ziua cu tacere
e post de vorbe, post de mangaiere
e randul tau sa scrii, ti-astept cuvantul
nerabdatoare, strang in suflet vantul…
#5 by Domnul Bob on 23 May 2012 - 20:55
Miercuri imi pare
Ca-i ziua cu sertarul plin de intristare
Cuvinte rupte, zdrentuite
Pacate grele inchipuite
Vraiste e totul, de vechituri e plin sertarul
Beau noapte tare cu amestecate vise sa-mi amortesc pana la joi amarul
#6 by fatadefragi on 22 May 2012 - 22:22
dupa miercurea care discret a apus
luminata de posturi, vine joia, in care un strop de iubire-am ascuns
din sertarul acesta rasare zambind
un sarut si-o poveste cu o fata plutind…
#7 by fatadefragi on 22 May 2012 - 22:09
m-am incurcat…ziua de miercuri e-a ta si mie ar trebui sa-mi revina joia?
#8 by Domnul Bob on 22 May 2012 - 22:14
da 🙂
#9 by fatadefragi on 22 May 2012 - 22:07
suna provocator… 🙂 fireste!
Sertarul de marti,
era cat pe-aci sa se inunde de dor cand trei ceasuri rele riscau sa striveasca ziua de luni
#10 by fatadefragi on 22 May 2012 - 21:57
o raza de soare zambind ratacita
chiar daca ziua e demult apusa
cum in sertarul de marti ai gasit-o pitita
trei ceasuri rele se topesc, sunt sterse…
#11 by fatadefragi on 22 May 2012 - 21:45
🙂
#12 by fatadefragi on 22 May 2012 - 21:27
o iubire plictisitoare, aruncata cu furie si incrancenare pe jos
pe-un ravas pe care din toate sertarele lumii cu nume l-ai scos
se semneaza din nou, inventand calendare
ai primit ravasul de la “raza de soare”
#13 by Domnul Bob on 22 May 2012 - 21:44
Iata-ma, într-un alt timp, ascunzand in sertare
Ravase semnate de o raza de soare
Din sertarele lumii toate in sertarul meu, cel de marti au fugit
Impreuna c-un gand semnat iscusit
O sa-mi opresc alaturi o secunda cat universul de mare
Sa le citesc pe toate, sunt scrise de o raza de soare
#14 by Domnul Bob on 22 May 2012 - 22:01
Sertarul cu poezii … o idee interesanta, eu scriu o rima, tu o rima; pe zile. vrei ?
Le pun asa si la final vedem ce iese ?
L Sertarul de luni,
. In el am geneza si adunate de la tine stralucitoare minuni
. O iubire timid inceputa
. Pentru o fata necunoscuta
M O raza de soare zambind ratacita
. Chiar daca ziua e demult apusa
. Cum in sertarul de marti ai gasit-o pitita
. Trei ceasuri rele se topesc, sunt sterse…
M Miercuri imi pare
. Ca-i ziua cu sertarul plin de intristare
. Cuvinte rupte, zdrentuite
. Pacate grele inchipuite
. Vraiste e totul, de vechituri e plin sertarul
. Beau noapte tare cu amestecate vise sa-mi amortesc pana la joi amarul
J Dupa miercurea care discret a apus
. Luminata de posturi, vine joia, in care un strop de iubire-am ascuns
. Din sertarul acesta rasare zambind
. Un sarut si-o poveste cu o fata plutind…
V Sertarul de vineri sa il deschid imi e teama
. Gasesc fericire in el sau poate o drama
. Sau poate-i acela in care frumos aranjate
. Sunt visele ei cu ale mele impreunate
S
D
#15 by melanietoulouse on 22 May 2012 - 3:47
@”doar o iubire plictisitoare…” – daca va fi devenit plictisitoare, se poate numi oricum, dar NU iubire… din moment ce nu mai e stimulanta, excitanta, vibranta… real, true, genuine and mutual love is never boring! 😉
#16 by Domnul Bob on 22 May 2012 - 21:30
Intr-adevar, o alegere mai putin inspirata a rimei, dictata de poezia anterioara, cea despre plictis 🙂
Am nuantat putin, recunosc ca nu e exact ce trebuie, dar ….