Frumoasă
Ea
Soare alb
El
Doar un corp
Terestru
Oceane albastre
Prin vene
Rădăcini
Înfrunzind
Un singur anotimp
Căprui
Sub cer
Verde
De la un răsărit

Îți dai seama
I-a spus
Puteam fi orice
Oriunde
Tu
Venus
Eu
În capătul celălalt
Al Timpului
Nu ne-am fi întâlnit
Nici măcar
În formulele astronomilor
Dar suntem aici
Unul lângă altul
Fiecare
Pentru altul
Atât de neimportanți
Pentru Univers
Atât de necunoscători
De noi
Că dacă ne-am săruta
Doar gurile noastre
Vor ști
Frământându-se
Să ne spună
Pe nume

Tu
Așa-i
Dintr-un înainte
Știi
Ce voi
A-ți spune
Și mă împingi într-acolo
Blândețe
Cu palma cuvintelor
Să mă înveți
Ocrotitoare
Drumul
Spre noi
Două sensuri
Unice
Ale vieții

De la un Timp
Nu mai am
Timp
De-mi cauți prin orologii
Ai să găsești
Doar Nisip
Eu Timpul îl strângeam
În pumnii care-mi odihneau
Ochii
Și clădeam castele
De Timp
La mal de Apus
Mi le surpau valurile
Dimineții
Dar Seara găseam și mai mult
Timp
În orologii de metal
Lustruit
Și o luam de la început
Îmi odihneam ochii
În pumni
Amestecam cu Timp
Și ce castele construiam !
În câteva mi-am locuit
Cinci anotimpuri
Mintea
Dar de la un Timp
Nu mai am
Timp
Am orologii de metal
Cănit
Pline cu nisip
Cum să zidești Începuturi
Cu nisip ?

Vorbe
Ciuturi
Din adânce călimare
Cu penițe
Pârghii
Iasă gânduri
Pline
Lacrimă
De Lună Nouă
Moi
Buze
-n Ele
Și mor
De setea
Vieții

Nu-mi ajunsă
Cerneala
Că fu secetă
Albastră
Să-i scot rădăcină
Punctului
La capăt de rând
Iar tu crezuși
Că-ți zvoneam încheierea
Iubărișului
Ca să ar
Și să semăn
Cuvinte sâmburite
Alteia

Într-un sfârșit
Apusurile-i
S-au lipsit
De tăcere
Neputând
Dimineți
Nopțile-i
Se împrieteniră

Eu nu visez
Uneori
Eu simt
O gaură mare
În piept
De-ai privi prin ea
Ai vedea meșteșugul
Creației
Cum se taie coaste
Cum se râcâie de pe ele carnea
Tare
Cum se împletește
Trup

Cred
Că asta înseamnă
Să iubești
Să pui puțin
Frumos
Pe două picioare
Zvelte
Și să-l trimiți în lume
Ființă

El
Îi purta gândurile
Ea
Îi purta pașii
Erau infectați
Unul cu celălalt
Într-o boală
Cronică
A vieții
Ea
Încerca să se vindece
Cu el
Încercând să se vindece
De ea

Gânduri
Peste fapte
Acoperiș
Din paiele dorințelor
Te iubesc
Un geam mic
O ușă largă
Te urăsc
Asta-i odaia
Uitării

În pereți
Crăpate
Ne sunt chipurile
Podeaua plină
Cu pași
Mototolite în așternuturi
Păcatele
În sobă
Pasiuni neaprinse
De-i treci pragul
Se prăbușește
Peste tine
Povestea-mi

Îi scria
Litere
Frământate
În palmele buzelor
Crăpate
De truda nesărutului
Sărate
De ploile gândurilor

Mută

O citea
Trup
Cu buzele
Degetelor
Cu degetele
Buzelor
Cu fruntea
Palmelor
Cu palma
Frunții

Orb

Rodeau fructul
Nepăcatului

Să nu te aștepți
Nerăbdătoare
Sosind
Lângă mine
Într-o gară
Eu cărându-ne
Valiza
Vieții
Și pașii tăi mici
Grăbindu-ne
Să trecem
Ocolindu-ne
Cerșetori
Unul Altuia
De nimicuri
Fiindcă n-ai să ajungi
Acolo
O să te fur
Pe drumul nostru
Fără un capăt
Unde să ne așteptăm
Noi
Ne-am așteptat La început
De împreună

Prin vene
Îi curgeau sevele
Lumii
Faceri
Și desfaceri
De farmece
Și patimi
De s-ar fi tăiat
Cu ascuțișul
Vreunui cuvânt
Ar fi murit
Golit
De povești
Într-o baltă
De adevăruri
Purtătoare
De viață

Nu-și găsea
Ipoteze
Să n-o iubească
Cronic
Totuși
Toate mitologiile
Astrale
Îi demonstrau
Că timpul lui
Sfârșise începând
Gravitația
Unei supernove

Și pentru că
Trebuia
Să-i poarte numele
Nebun
I-a spus simplu
Verde
Să o cheme
Ca pe trupul florilor

O privea
Cum vara
Își privește
Printre genele
Norilor
Arcul de triumf
Al culorilor
Îl privea
Cum primăvara
Își privește
Fecioria
Dăruindu-se
Verii
Rodind-o

N-ai să înțelegi
Niciodată
Prin ce minuni m-ai trecut
Nevrându-mă
Cum mi-ai deschis
Cerurile
Cum mi-ai dat să gust
Sămânța rostului
Divin
Cum m-ai făcut
Lut
Din carne
Ca între palmele tale
Să mă împlinești
Universu-ți
Împlinindu-mă-ți
Pe buze
Cuvânt

Ce culoare
Au ochii mei
L-a întrebat
Cu palmele micuțe
Acoperindu-i
Pe ai lui
Iar peste el
Năvăliră nopți
Verzi
Chemându-se la apus
Și despărțindu-se la răsărit
Ochii tăi
Au culoarea rătăcirilor
Noastre
I-a răspuns
Mușcându-i buzele
Cu gust
De singurătate

Când Cerul
Îmi va fi ocean
Mă voi scufunda
Poseidon
În neștiuturile lui
Să-ți culeg stelele
Perle
Din scoicile galaxiilor
Melci uriași
Răsucindu-le
Timpuri
De nepromis
Dar pe care
Nici măcar Zeus
Nu mă poate împiedica
Să ți le număr
Clipe
Iubindu-te
Etern
Amphitrita

S-ar fi înfruptat
Din trupul ei
Ca un apostol
Flămând
De cunoașterea
Sfințeniilor
Întrupându-i-se
Viață
Apoi
Dar se temea
Că potrivindu-li-se
Solstițiile
Să nu i se îndrăgostească
Zilele
De nopțile-i
Aniversare
Niciodată
Lui

Nu o iubea
Nepotrivit
O iubea
Nebănuit
În fond
Bănuielile
Sunt încruntările
Certitudinii
Iar sprâncenele ei
Le sărutase
De atâtea ori
Că uitaseră
Până și mirarea

O citea
Cu degete oarbe
Pipăindu-i cuvintele
Aspre
Cele albe-i
Înghețau
Zâmbetele
Moi
Cele negre-i
Topeau
Încruntările
Închipuindu-și
Toate poveștile
Ei
Avându-l
Aievea
Cu neștiința
Petrecândusurilor

Toate geometriile
Astrale
Îl desenează gravitând
Permanent
Staționar
Complicat
În nopțile ei
Privind
Dinspre răsărit
La apus
Inel
Al cincilea anotimp
În flăcări
Eclipsă
De el
Întâmplându-se
La solstițiu

Când zâmbea
Se întâmplau multe
Miracole
Iată
Primăvara
Și-a împletit părul
În lanuri
De vară
Iar teii
Au devenit
Portocali
Chiar gândurile mele
Poartă
Ca nicicând
Sandale
De profet
Iar în palme
Ni se ghicește
Viitorul
În linii întortocheate
Ca într-o gravură
Orientală
Ilustrând
Niciodată spus
Ultimul basm
Fără știrea ei
Petrecându-se

Nu-i era oricum
Să se compună
Vitralii
Din picături de culori
Afrodisiace
Ungându-le marginile
Cu filigrane
De aramă
Înlesnindu-le
Împreunarea
Într-un înțeles
Greu de pătruns
Desfăcând credința
De Universul
Creației
Cu ticluiri
Iluminate
Suflet și trup
În două lumi
Cândva într-una
A lui
Păcătuindu-i
În ascunsuri

Ea scria
Partituri universale
Scânteind lumi
Născânde
Lui
Pe sub piele
Venele
Își întindeau rădăcini
Încolțindu-l alabastru
Emoții
Necunoaștere
Versete Edenice
Transformându-l
Închipuit
Desenat în nisip
De degete căutându-i
Prietenoase
Apucătura
Mâinii
Aspră
Părăsindu-l
Când nu și-a mai fost
El
Scotea cuvinte
Din mărginimi fără sensuri
Le desfăcea
Le scobea
Căutându-le perla
Cele mai multe le arunca
Sterpe
Puține îi erau
Ei
Punct de sprijin
Răsturnându-și
Universurile
În gândurile lui
Dulce
Nemaifiindu-se
Ielelor
Artizan