Și-l chema târziuri
Umbră
Ca nopțile mute
Să nu i-l poată mărturisi
Dimineților
Clevetitoare
Zbaterile
Monștrilor în tâmple
Când și-l gândea
Mușcându-i buzele
Și îl trăgea furiș
Pe sub așternuturile
Aspre
Lăsându-l
Să-și învelească obrajii
Moale
Între coapsele ei
Apărându-le cu palma
Doar până-i simțea răsuflarea
Sorbind-o
Și degetele
Jucându-i cercuri
Amețitoare
Sânilor
Îl răsturna
Să i se-arate
Cum n-o mai văzuse altul
Uimit
Gustându-l
Și arătându-i apoi
Cum să-i poposească
În pântec
Viața
Ca o dorință
Niciodată tărzie
#1 by elena on 10 August 2015 - 23:46
sunt niste versuri dintr-un cantecel mai vechi….tocmai il ascultam …”What A Difference A Day Makes”
#2 by elena on 10 August 2015 - 23:37
My yesterday was blue,dear
Today I’m part of you,dear
My lonely nights are through, dear
Since you said you were mine…