Verde tânăr bătrân și nebun


El se credea tei, în flori strângând-o gânduri pe ea, parfum
Fluturi geloși cu aripi de verde tânăr bătrân și nebun
Ea îl îmbăta pe furiș, el se scria în voia poveștilor ei
Parfumul lui era ea, el, doar un plop crezându-se tei
Când s-a smuls din brațele lui, înstrăinându-se printre zei cu mister
L-a rămas verde tânăr bătrân și nebun, plop înflorind tei într-un fel efemer
Brațele-i cad la solstițiu, și din ochi îi curg amintiri dulci fără rost
Ea, parfum nu-i mai e, el, verde tânăr bătrân și nebun, tei niciodată n-a fost

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: