El se credea tei, în flori strângând-o gânduri pe ea, parfum
Fluturi geloși cu aripi de verde tânăr bătrân și nebun
Ea îl îmbăta pe furiș, el se scria în voia poveștilor ei
Parfumul lui era ea, el, doar un plop crezându-se tei
Când s-a smuls din brațele lui, înstrăinându-se printre zei cu mister
L-a rămas verde tânăr bătrân și nebun, plop înflorind tei într-un fel efemer
Brațele-i cad la solstițiu, și din ochi îi curg amintiri dulci fără rost
Ea, parfum nu-i mai e, el, verde tânăr bătrân și nebun, tei niciodată n-a fost
Verde tânăr bătrân și nebun
- Leave a comment