Se strâmbă colțurile
Străzilor gândind
Că eu ador
Sânii și coapsele
Că-mi plimb degetele
Pe pântece tresărind
Sub pașii lor
Întinzându-le
Că privesc în ochi
Doar acuarele verzi
Și-mi umezesc buzele
Numai războindu-mi-le cu altele
Pentru un strop de aer
Dar ce-ați vrea colțuroaselor ?
De nume nehotărâtelor
De numere purtătoarelor
Să idolatrizez științele și artele ?
Le îndrăgesc și pe astea
Dar cel mai mult
Iubesc
Știința femeii de a se făuri artă
Întâlnindu-mă
Voi vă ridicați semețe
Din pământ ars
Eu viețuiesc plămădit
Păcat
Din lut
#1 by slowaholic on 8 August 2015 - 8:17
Ai fost în formă, cavalere. 😊
#2 by Domnul Bob on 8 August 2015 - 8:33
Uneori mă gândesc la ce sunt folositoare diverse “chestii”. Iată, colțul străzii, bunăoară, îi folosit la gâlceava direcțiilor. 😀