Își strecura palma
Pe sub așternuturi
Căutându-o
Încet
Tăcut
Neted
Nu-i găsea decât locul
Cald
Umed
Unde îi tremuraseră
Coapsele
Și puțin parfum parizian
De domnișoară
Departe
Răsucindu-se
În mătăsuri
De pe o parte pe alta
La o margine
Era prea rece
Și aspru
Ca o chilie
A unuia necredincios
Niciuneia
La cealaltă
Neted
Cald
Și puțin umed
Nu era decât locul
Unde îi tremurau
În fiecare noapte
Singurătățile
Coapselor
Își spuneau noapte bună
Tăcut
El adormea pe loc
Cald
Umed
Ca un parfum parizian
De domnișoară
Oftând
Zâmbind

Cobori cu degetele de pe umăr pe șold, îți umezești palma între coapse, gura ți se întinde după sâni, întorcând-o puțin să-ți fie mai lesne, tragi de dantele, ea ridică genunchii, le treci de glezne, îi ții ridicați, ea ți se apasă pe umeri, îi întinzi pielea cu degetele, toată asprimea devine dintr-o dată moale și alunecoasă, o guști, te privește lacom, te ajută să-i găsești orice îi cauți, se deschide și te apasă, tu te lași, îți ard obrajii și te ustură buzele, nu te poți opri, ea s-ar topi toată, s-o bei până la ultimul strop, tremură puțin și te scapă din strânsul coapselor, te ridici în genunchi, o ai în fața ta, goală privindu-te uimită, îi acoperi cu palma pântecul tresărind, mai tremură puțin și te încleștează, vă priviți, acuma vă știți, vă vreți fără introduceri politicoase, ea e mai lacomă, se întoarce, se ridică, se apleacă după gustul tău, te caută întreg, tu o îndrumi, te gândești că altu-i rostul tău, o întinzi, ea te așteaptă, te strânge în brațe să nu-i ieși, încerci să i te potrivești, oscilațiile tale o ridică în valuri, apoi e liniște, se întoarce pe o parte, cobori cu degetele de pe umăr pe șold, te întrebi ce cauți în patul ei, îți dai seama că toate formele i se potrivesc cu altele, dacă le-ai avea le-ai putea îmbina atât de strâns că n-ai mai avea loc între ele, închizi ochii, simți aroma celeilalte, gustul, cum unghiile ei îți zgârie pieptul, cum palmele ei te apasă, cum privirile ei o cheamă să se înfrupte și ea din voi, o strângi în brațe, o întrebi, o iubești, ea se întoarce și-ți caută limba s-o facă să tacă, secretul, vă iubesc pe amândoi, îi cauți limba s-o faci să tacă, adevărul, atunci, vă iubesc pe amândouă.

Iubești
Să nu-i spui
Ademenitoare
Cântările tale
Ar părea că-i iau urma
Trupului
În cătarea buzelor
Răscolind-o
În căutarea florilor
Sărutului
Peste cupolele sânilor
Pe sub bolta pântecului
Între zidurile coapselor
Să te ascunzi
Iubești
Să nu-i spui
A ta
Nu va fi

I s-ar fi așezat
Pe genunchi
Palmele
Deschizând-o
Ca pe o piersică
Din care ar fi mușcat
Cu poftă
Buze
Zburlindu-i puful
Coapselor
Între care sâmburul
Îl aștepta
Cu gust de migdală
Înecată în miere

În ochi îi străluceau
Magiile facerii
Verzi
Așa cum a fost lumea
Înainte
Să fie
El
Buze
Crăpându-le pe ale ei
Cât să se strecoare
Gust gustându-o
Pe nerăsuflate
Gură
Mărâind la întărâtarea sânilor
Mușcându-i
Între coapse
Palme pregătind
În grădina Raiului
Inevitabilă
Creația

Genele i se împrumutau
Povești
Din amurguri
Pictându-i culori
Venețiene
Pe obrajii de curtezană
Începând-o
Cuvinte
Furișate
Pe limba șoaptelor
Printre buze
Alăptate
Din gândurile
Sânilor
Nărăvași
Struniți în palme
Descălecând
Între coapse
Până la el orfane
De gustându-le
O gură darnică
Cu poftele ei
Generoase

Avea
Ascunse
Felurile
De a-ți sugruma
Numele
Îi sărutai sânii
Și te regăseai
Între buze
Rotund
Tare
Și tandru
Îi frământai coapsele
Și te regăseai
Între palme
Umed
Înfierbântat
Și aspru
Îi mușcai buzele
Și te regăseai
Între țipete
Alungat
Chemat
Și altul

Înainte să plece
Trebuia
Să-i spună
Un cuvânt
Mult
Imposibilul
Brațele
Care nu i-ar fi cuprins
Trupul
Palmele
Care nu i-ar fi apropiat
Sânii
Nici despărțit
Coapsele
Gura
Care nu i-ar fi potolit
Gustul
Toate trebuiau
Spuse
Odată
Ca o fericită părere
De rău
Despărțirea
De a nu o fi cunoscut
I-a spus simplu
Frumoasă

Nu am avut
Nimic
Niciodată
Din tine
Doar m-am trezit
Într-o dimineață
Că încă-mi dormeai
Goală
În minte
Am vrut să te acopăr
Cu uitare
Dar orice uitam
Mai mult
Te descoperea
Sânii
Îmi înnodau degetele
Coapsele
Îmi ardeau palmele
Gustul
Îmi umezea buzele
Și m-am uitat
În tine
Când te vei trezi
Să știi de ce
Mă cheamă
Uitare

Îi povestea ceva
Despre distanțe
Verzi
Și sâni de primăvară
Așteptându-l
Să-i înflorească
Zburându-le pe frunte
Cu zumzetul
Șoaptelor
Scăpate din buze
Neatingându-i încă trupul
Nu mai înainte
Să-i descalece
În șaua coapselor
Potrivindu-se blând
Cu gândurile
Lor
Tăceri
Departe
Aproape petrecându-se

În păr
I se împleteau nopți
Abia începând
Jocurile ielelor
În ochii aprinși
De șoapte
Mușcându-i buzele
Și florile-n mătase
I se strângeau
La glezne
În locul lor
El
Povârnișurile
Sânilor
Și pântecului
Le-ascundea
Cu palmele
Cu gura
De ea pline

În lipsa lui
I se culcau
Mure
Pe buzele goale
Le găsea așteptându-l
Sărut
Însetat
Pe sânii goi
Le găsea așteptându-l
Culegător
Cu palme aspre
Și degete harnice
Intre coapsele goale
Le găsea așteptându-l
Mușcătură
Lacomă
Întorcându-se
O găsea rug
Așteptându-l
Gata să-l sfâșie
Și să-l îndulcească
Cu murii ei

Știai
Că noapte e atunci
Când pământul se dezbracă
De cer
Și închide ochii
Sărutat de soare
Întrebă ea
Dezbrăcându-se de Cer
Și închizând ochii

În degete-i se hârjoneau
Cârtițe curioase
S-o alinte
Ce rotundă
Dinspre umeri
Și de lină
Între coapse
Iar în buze
Roi de șoapte
Zumzet
La dulceața gurii
Peste sâni
Un zbor domol
De cocori
Rotind din palme
Pofte-n tihnă
Potolite
Cu a pântecului foame

Patru anotimpuri
Ce frumoasă !
Frământată
Gânduri gâze, fermecate lighioane
Dintr-un pentru el, pământ

Șuie
Palmele rotund te suie
Buze-n coapsa amăruie
Gura-n sânul de gutuie
Povârniș cu părul aspru
Degete zvâcnind măiastru
Lacrimă din gând albastru
Șuie
Pofte șuie
Șui te suie

Se strâmbă colțurile
Străzilor gândind
Că eu ador
Sânii și coapsele
Că-mi plimb degetele
Pe pântece tresărind
Sub pașii lor
Întinzându-le
Că privesc în ochi
Doar acuarele verzi
Și-mi umezesc buzele
Numai războindu-mi-le cu altele
Pentru un strop de aer
Dar ce-ați vrea colțuroaselor ?
De nume nehotărâtelor
De numere purtătoarelor
Să idolatrizez științele și artele ?
Le îndrăgesc și pe astea
Dar cel mai mult
Iubesc
Știința femeii de a se făuri artă
Întâlnindu-mă
Voi vă ridicați semețe
Din pământ ars
Eu viețuiesc plămădit
Păcat
Din lut