Pașea în șoaptă
De-i zăreai îndepărtările
Părea un fulg
În leagănul vântului
Iar de-i tulburai apropierile
Ți-era prințesă egipteană
Poruncindu-te
Amor
Începând-o
De la gleznele ca doi bulgărași
De zahăr
Peste care ți-ai fi uscat buzele
Spre Luna genunchilor
Amețitor
Urcându-i
Prin coasta pulpelor
Pe drumurile mătăsurilor
Cu palme nerăbdatoare
Să-i deschidă coapsele
Către neștiuturi
Împotrivindu-ți-se doar prin cântarea dantelelor
Sorbind-o
Ambrozie
Într-un ritual păgân
Mistificând nemurirea
Ca trecându-i pragul pântecului
Și închinându-i-te în adâncuri
Să-i învârți pe degete
Inelele sânilor
Pietruindu-le rubinele
Iar cu mușcătura
Să-i legi glasul țipătului
În logodna ostenelilor
Poruncindu-te
Amor
#1 by Maria on 15 June 2015 - 15:57
Pasea puternic
De-i simteai hotararile
Parea un solitar
In bataia vantului….
Iar de te-apropiai
Ti-era dragoste …..
Imi cer scuze ….
#2 by Domnul Bob on 15 June 2015 - 18:22
Pe tărâmurile mele scuzele nu-și au rostul, toate adierile cuvintelor sunt binevenite 🙂