Profeție


Mă chemi din timpuri
Care n-au ajuns
Pe buze
Și din gene
Mă ascunzi
Dorință
Într-un bulgăre
De cristal
Încă nisip
Pe drumul mătăsurilor
Profețindu-mă să-l pășesc
Cu tălpile goale
Ale sărutului
Mistuind
Credința
În vâlvătaia
Șoaptelor

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: