Profeție


Mă chemi din timpuri
Care n-au ajuns
Pe buze
Și din gene
Mă ascunzi
Dorință
Într-un bulgăre
De cristal
Încă nisip
Pe drumul mătăsurilor
Profețindu-mă să-l pășesc
Cu tălpile goale
Ale sărutului
Mistuind
Credința
În vâlvătaia
Șoaptelor

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: