Depresia mea capătă dimensiuni freudiene. Oriunde mă uit văd Saturni devorându-și fii. Îmi privesc palmele și liniile vieții îmi par scheletele “tuturor zilelor” ucise de ușurința visătorului. Mi-e teamă să clipesc, nu cumva să scurtez timpul cu ghilotina pleoapelor. Aș chema înapoi câțiva ani, dar nu vreau ca viitorul să îi închidă în temnița părerilor de rău.
Am devenit Cronos devorându-se.

Iubito ! Se sting cireșii-n floare, cu ei și eu mă sting
Petalele le pleacă, pământul verde cu alb parfum îl ning
Se-întâmplă și minuni, dar nu în astă noapte
Se sting cireșii-n floare, se sting și ale mele șoapte
Ținut-am soarele aprins târziu după apus
Ți-am așteptat sosind cuvântul, dar tu în alte depărtări l-ai dus
Iubito ! Se sting cireșii-n floare, și eu mă sting cu ei
Se stinge trupul alb și moale al plopului care-înflorește tei
Se stinge-a nopții Lună, și stelele-i se sting, și ale lor povești
Și tot ce eu ți-am fost se stinge, și tot ce tu nu-mi ești
Iubito ! Își sting cireșii floarea cea înflorită numai pentru tine
Mă sting și eu cu ea, pământul verde îl ning cu albul lor, cu mine

M-am cocoțat
Cu coatele pe fereastră
Fumez
Și ascult gândurile
Strigoilor
S-a muiat pământul
Și ele ies ca aburii
Din mațele lui
Doi se ceartă
Bețivi
Și-au crăpat capetele
Cu băutură
Unul plânge
După mă-sa
Ce femeie !
Parcă l-ar fi legat cu lanțuri
De țâțele ei
Unii încă sforăie
Și într-un colț
De Iad
Câțiva râd
De mine
De gândurile mele
Urlând după tine
Chiar și când zâmbesc
Ce femeie !
Parcă m-ai fi legat cu lanțuri
De frumusețea ta

Băăă !
Va ia mama dracu !
Dacă sar acum la voi
Până jos praf vă fac !

Ești oare tu, ori doar închipuirea unei stele în nebunu-mi gând
Parfumul tău îmi tremură singurătatea cu zbateri din aripi de cuvânt
Ori pasul tău e furișat prin ale sufletului meu cotloane
De trupul tău i-e gurii mele noaptea sete, foame
Tu ești, privește-mă în ochi să văd de-s cei născând cu lacrimă lumină
Buzele-ți mușcă, să mă conving că-s cele care nu doresc pe ele sărutul meu să vină
Și frânge-ți degetele care în nopți de dor cu ale mele-și împleteau suspine
Ești oare tu, ori doar închipuirea unei stele acuma-i lângă mine
Hai, fugi la el, iubirea nu-ți mai leg lanțuri iertând la ale minciunilor picioare
Închipuirea stelei tale mi-e alint, când strălucirea ta cu adevărul ei murdar mă doare

N-am știu că iubirea din cuvintele mele pentru alții-i otravă
Că ce mă desface de tine nevrut, de alții icoană mă leagă
Că durerile mele alții le simt, cu a destinului universală putere
N-am știut că-s pelin pentru alte suflete, și nu miere
Vezi Iubito, e timpul să plec, să dispar
Să frământ între palme pământul, carnea mea dracii s-o jertfească pe al Apocalipsei altar
E timpul să plec, să te las cu ale tale, de mine neînțelese, nevoi
Am început să ucid suflete tot încercând să găsesc drumul spre noi
Poate că nici nu există, iar poteca pe care către tine-am pășit
E drumul altei iubiri, și-n calea ei stau eu, destin absurd, nepoftit
Iertare, în genunchii obosiți să care o viață vă cer
Iubito, ieri a fost timpul să plec, și-am plecat, astăzi e timpul să pier !

Vă las vouă mugurii gândurilor hrăniți, cu o cât a fost, a mea viață
Când o să-înflorească, cu parfumul lor să-mi scrieți la carte prefață
Epitaf ? Cine ar vrea de mine să-și amintească ?
Mai bine priviți cerul, lumea de-acolo-i cea dreaptă, cea de aici e strâmbă și nefirească

Obraz de lemn încrustat cu firimituri de cuvinte
Golită de sensuri, răsturnată o călimară
O hârtie pătată de gândurile curse din minte
Și-o viață, în palme sprijinindu-și tâmplele devenite povară

Luna privind mișelește printr-o înghețată fereastră
Un șemineu cenușiu, în vatră pași de stele abia mai răsar din cenușă
Un trandafir secat de parfumul culorii într-o ciobită vază albastră
O umbră se strecoară tăcută pe ușă

Un trup măsliniu de fecioară orientală
Păr negru și lung, de diavol în inele învârtit
Miroase a rădăcină de iarbă proaspătă, și e goală
Ea-mi va fi urmă peste al tău început niciodată pornit

Tandru îmi strânge mâinile peste piept
Cu iertare divină mă învelește
Închid ochii, să-i pătrund lumea de taină aștept
Îi dau zbaterea inimii, dar ea sufletul mi-l dorește

Vreau să-i sorb frumusețea, dar de chip e lipsită
Sub degete nu simt sprâncene arcuite-n mirare
De culoarea sărutului gura îi e lipsită
Dar o vreau și mă vrea, de ce oare ?

M-am îndrăgostit, iubito, de un trup fără chip, de moarte
Tu nu m-ai vrut, pleacă, ia-ți din mine și gândul
Împreună cu ea o să zbor în infinitul care de azi ne desparte
Chip o să-i fie de-acum numai ei iubind-o cuvântul

Am plecat puțin
La sanatoriul eternității, să mă vindec de chin
În halat negru, doctorul mă așteaptă să încep tratamentul cu-otravă
De mi s-or răzvrăti amintirile-n piept, strâns la gât o funie-mi leagă
Să nu vomit iubire nebună, iar mâinile mi le încrucișează pe piept
Să-mi liniștească spasmele gândurilor, cât în agonie vindecarea o-aștept
Picioarele mi le-împiedică cu un șnur mincinos de mătase
De-ar vrea să fugă spre tine, să fie neputicioase
În salon sunt singur, e întuneric și frig, cum poate fi în al Iadului beci
Acolo sunt imun când vei vrea peste mine blestemul să-ți treci
Până mă vindec anotimpurile la fel vor fi toate
Strâmbe adevăruri ascunse sub straie de mustăcioase păcate
Zile smolite-n tăceri, nopți albite de prea scump cumpărate cuvinte
Până să-înceapă, totul va fi rușinos terminat dinainte
Însă cu sfințenie de-ai să-mi păstrezi sărutul lacrimă împăturită-n batistă
Să mă aștepți în ziua care ne-a fost, din porunca zeilor, cea mai tristă
Cu anotimpul regăsirii mă voi întoarce, cu sufletul îți voi bate în geam
Să mă vindeci tu de boala iubirii, demența de-a te avea fără să pot să te am

Din două în două ore trebuie să-mi împiedic inima, cu lanțurile dorului, să n-o ia la goană după tine, să-i imobilizez zbaterile încătușând-o în cămașa de forță a urletelor zguduindu-mi tâmplele în cutremure de nebunie până către adâncul ochilor, care mi s-ar sparge în țăndări de foc dacă nu i-aș strânge în chingile încruntării cu gânduri clocotind negru ca smoala Iadului. Din două în două ore iubirea mi se întoarce moarte că să te poți tu trăi. Zilele mele durează două ore în care gravitez haotic în jurul amintirilor căutând inutil forța ta de atracție, una care să mă aducă pe o orbită plăcută ție și de pe care să-ți pot provoca lungi maree de fericire și libertate într-un etern anotimp al iubirii.

Lumea văzută de sus nu mai are nici rău, nici bine, e ca o poveste spusă la gura sobei de o voce blajină, într-o seară limpede de iarnă ningându-și cuminte magia, poate de vocea lui Dumnezeu, cine ar putea ști mai bine cum arată lumea văzută de sus. Lumea mea văzută de sus nu mai are nici tristețe, nici bucurie, e ca liniștea unui trup de înger odihnindu-și zbaterea aripilor în brațele unui muritor fermecat de parfumul iubirii, osândit să poarte visele vieții, Tu. Lumea ta văzută de sus nu mai are nici cuvinte urâte, nici cuvinte frumoase, e ca liniștea cărnii unui suflet chinuit până la moarte, care și-a găsit alinarea în pământul pentru el săpat, printre viermi și mucegaiuri, eu.

Nimeni nu s-a mai întors din morți, numai eu
M-ai chemat să mă judeci, nu ți-a părut dreaptă judecata lui Dumnezeu
Acuzele mi le-ai aruncat umilință, una câte una în față
Mi-ai strigat chiar că am depășit cu câteva zile dreptul la viață
Am recunoscut vinovăția dragostei pentru doar câteva fapte
Tu le-ai trecut pe toate în cazierul iubirii, acum voluminos ca o carte
Am făcut recurs, ți-am cerut înțelegere, nu iertare
Fără milă m-ai trimis să-mi petrec restul morții în a despărțirii-închisoare
Stau acum în celula în care n-am pat să adorm gânduri, nici să le scriu, masă
Tremur de teama ca după moarte să nu mă întorc iarăși nevrut în a ta viață
Trebuia să mă lași în Infern între demoni
Nu să să mă chemi înapoi să văd câte de tare Iubitei mele îi semeni
Ești la fel de frumoasă, și frumusețea la fel de generos zeilor o oferi
Nimic nu-i schimbat, și azi tu ești ea, iar ea e tu, cea de ieri

Dacă ai vedea câte văd eu !
Știi câte stele sunt pe cerul în care Tu-mi ești Dumnezeu
Câte planete albastre, câți sori în lacteele Universului galaxii
Câte ecouri are șoapta mea de iubire la ore târzii
Câți meteoriți mă lovesc cu furioasă și încrâncenată tăcere
Câte comete-mi brăzdează cu foc sufletul înghețat de durere
Știi cât neant ne desparte, negru infinit și nepăsător
Câte nebuloase cu frumusețea lor mă înconjoară de moarte cu dor
Dacă ai vedea câte văd eu
Te-ai îndura, poate, din carnea mea să zămislești lume, Tu, Dumnezeu !

Spui că nu știu ce vreau, dar nici nu vreau să aflu
De să caut o formulă pentru iubirea asta cu farmec de dezastru
O funcție liniar plictisitoare cu variabile frumoase, dar necunoscute
Cu argumente scumpe, strălucitoare și mărunte
Haosul, în ipoteza dată îmi pare matematic mai atrăgător
Certuri, nervozități și multe împăcări, toate derivând din dor
Tu întorcându-mi spatele, și eu oftând canonic neobținând sărut ca rezultat
Eu integrându-ți strașnic trupul în limite satisfăcându-te cu încrâncenare de bărbat
La fiecare calcul alte rezultate, mereu, nu vor mai conteni s-apară
Poate va fi și Agonia tangentă la parabola Extaz, exponențială funcție de vară
Într-un sistem cu acoladă tu vrei s-aștept disciplinat
Ca prin metoda-înlocuirii să-ți cauți un convenabil rezultat
Eu numai analiza trupului, științific matematic vreau să-ți îndeplinesc
Dar sufletul, ca natural și violent dezastru, vulcanic ți-l doresc

Am renunțat la multe. Că nu erau bune, sau prea erau bune. Toate îngrășau și îmbolnăveau, erau prea scumpe, sau mult prea ieftine, ori lumea nu era de acord cu plăcerile mele. De parcă-i o plăcere să visezi cu ochii deschiși. Să visezi am zis ? Nu, să iubești ! Mă gândeam la tine și scriam despre mine. Și eu mai visez cu ochii deschiși. Repede, să-mi atragi tu atenția ! Așa, deci spuneam că Te Iubesc nu mai face parte din renunțări. O să te cânt, și ce cântare, în toate gândurile mele !
O să vezi, va fi cel mai frumos cântec de dragoste ! Ascultă-l, fă-ți măcar plăcerea asta și, de dragul tău, dacă nu al meu, nu renunța la ea ! Că eu, al dracului să fiu dacă renunț la tine ! Nu vorbesc urât, mă simt urât ! Tu nu știi să-mi spui decât “Renunță, nu-ți face bine !”. Iar eu nu înțeleg ce ai tu cu tine, plăcerea mea. La care nu renunț nici dacă mor !

Dimineață la mine
La tine e tot
Dimineață
Lenevesc în pat
Și tu la fel
Mă gândesc
La tine
Și tu
La mine
Gândurile noastre
În același timp
Îți scriu
Exact
Când îmi scrii
Tu
Și mă supăr
Fix atunci când spui tu
Supărată
Că m-am supărat
E ceață
De unde știi tu că e ceață
La mine în suflet
Și la tine
Păi nu sunt supărat
Zâmbesc
De ce zâmbești și tu ?
Și nu ești supărată
Vreau să spun ceva
Și tu vrei
Spune tu
Ba tu
Și spusul nostru
Nu mai coincide
Te iubesc
Dar tu spui
Pa
Weekend plăcut
Prea multe
Coincidente
Prea multe !
N-o să las
Un simplu Te Iubesc
Să strice armonia
Coincidențelor
Pa !
Deci ne despărțim
În același timp
Coincidență !
Vezi !
Ce ți-am spus eu
Că n-a fost o coincidență
Că te-am iubit ?
De ce taci
Când eu vorbesc ?
Vrei să strici
Armonia
Coincidenței
Despărțirii ?
Păi atunci spune tu
Te iubesc
Și o să-ți răspund
Și eu
O să spui că asta-i tot
O coincidență
Ba nu !
E dragoste !

Puteam lua
Oscarul
Dacă aș fi acceptat
Să joc
Rolul omului
De afaceri
Din filmul ăla
Cu buget mare
Și scenariu mic
Astăzi banii
Au priză
La public
Săracul !
Și la juriu
Bogatul !
Dar eu am jucat
În scurt-metrajul
Nostru
Cu buget mic
Filmat
Mai mult pe înserat
În care nu se vedeau
Decât umbre
Noi
Doi
Și sărac în replici
Că abia puteam să vorbim
Între două săruturi
Dar bogat în gesturi
Palme strângând-se
Aproape să-și frângă degetele
Trupuri topindu-se
Unul în altul
Carne frământată
Cu gura
Sâni
Cu palmele
Unghii strecurate
Sub piele
Și strigăte
Cât n-au fost
În toate războaiele lumii
Liniște
Multă
Ca după Potop
Și apoi iar !
Puteam să iau Oscarul
Cu ușurință
Dar eu
Am tras tare
Și obositor
Pentru cel mai de seamă premiu
Din toate timpurile
Lumii
TU !

Și nici măcar nu l-am câștigat !
Și nici măcar n-am fost nominalizat !
Deși am jucat rolul vieții
Noastre
Cu buget mic
Și întâmplându-se
Mai mult pe înserat
E semn
Că am jucat atât de bine
Încât ai crezut
Că-s vreun amator
Foarte talentat
Și atât
De fapt
Am tras tare
Și obositor
Pentru cel mai de seamă premiu
Din toate timpurile
Lumii
TU !

Ultima lacrimă în azi, un ultim ieri, se va petrece
Din ochi se va rostogoli fierbinte, pe buze se va sparge rece
Ultimul Te iubesc în azi, un ultim ieri, voi spune
Ce fericit se arătase gândul să ți-l strige, fără a ști că tu nu mai ai nume
Ultima pată pe onoare în azi, un ultim ieri, voi șterge
Și bârfa nu va mai putea prin toate colțurile lumii să te-alerge
Primul sărut în azi, un ultim ieri, voi zăvorî cu ură
Și-am să blestem buzele care te încântau cu poezii în loc să-ți stea lacăt pe gură
Ultimul vers în azi, un ultim ieri, pe cerul nopții-l scriu
Ultima carte coperțile-și închide, de mâine, azi, un ultim ieri, e prea târziu

Spun medicii
Profesori emeriți
Somități
Cuvântul lor
E literă de lege
Că motivul cel mai probabil
Al morții mele
E unul
Necunoscut
Aș râde
Cu gura până la urechi
Dacă nu mi-ar fi
Înțepenită
Cu ultimul
Te Iubesc
N-am apucat
Să ți-l pun
Pe deget
A trebuit
Să mor
Dintr-un motiv necunoscut
Spun ei
Și mă gândesc
Toată știința e degeaba
Dacă
Nici căutându-mă
Prin mațe
Legile și formulele ei
N-au găsit
Răspunsul potrivit
Morții mele
Tu
Și aș răde
De neputința lor
Cu gura până la urechi
Dacă nu mi-ar fi înțepenită
Cu ultimul
Te Iubesc
Îl păstrez
Să sting cu el
Lumânarea
Pe care vei veni
Să mi-o aprinzi
Nu de pâlpâiala
Amintirii tale
Am eu nevoie
Ca să mor
Ci de tine
Să trăiesc

Să nu te temi când râuri de puroi și sânge
Vor curge în pustiuri din pietre care n-au știut vreodată-a plânge
Să nu te temi când ceruri albastre și înalte
Din orizonturi, cu vuiet de pucioasă pământul o să-l scalde
Să nu te temi când apele, de veacuri oglindă pentru de stele-înconjurata Lună
Pe rând, și fără milă, toți aștrii vor începe cu întunecimi de Iad să îi apună
Să nu te temi de ai s-auzi că într-o încă una făr-de tine dimineață
Lasat-am cer și ape și pământ plecând spre ceruri alți aștri să-ți aprind cu stinsa-mi viață
Să nu te temi de-n noapte te va alinta vreun gând dumnezeiesc
Slujind pe Creatorul tău e felul meu de-a-ți spune că și de nu-s, tot te iubesc
Să nu te temi !

Tu ești pentru mine Dumnezeu, dar dacă nu ești Dumnezeul Meu, ne suntem nimic.

Stau la o terasă, multă lume, veselă, nepăsătoare. Pe stradă trece o mamă împingând un cărucior în care stă aproape inert copilul ei. E un cărucior de invalid. Privește către noi, cu lacrimi în ochi. Pun pariu că și-ar da viața ca puiul ei să fie chiar și un derbedeu oarecare, dar care să poată sta la terasă împreună cu prietena lui. Să poată simți viața nu cum se scurge, ci cum curge.
În ce derizoriu ne scăldăm, noi, ceilalți ! Curgând prin viață de cele mai multe ori nesimțind nimic !

Nu postez media, dar ce urmează pe mine mă sfâșie:

Speak of the devil, look who just walked into the room.
The guilted invaded notion of someone I once knew.
All the perfect moments are wrong.
All the precious pieces are gone.
Everthing that mattered is just a city of dust…covering both of us.
Did you hide yourself away?
I can’t see you anymore.
Did you eclipsed another day?
I used to wake up to the color of your soul.
Did you hide you yourself away?
Are you living through the ghost?
Did you finally find the place above the shadow
So, the world will never know…
The world will never know you like I do.
So many silent sorrows you’ll never hear from again
And now that you lost tomorrow,
Is yesterday still a friend?
All the bridges we built were burned,
Not a single lesson was learned.
Everything that mattered is just a city a dust…covering both of us. Did you hide you yourself away?
I can’t see you anymore.
Did you eclipse another day?
I used to wake up to the color of your soul.
Did you hide yourself away?
Are you living through the ghost?
Did you finally find a place above the shadow
So, the world will never know…
The world will never know you…like I do.
Like I still do… Did you hide yourself away?
I can’t see you anymore.
Did you eclipse another day?
I used to wake up to the color of your soul.
Color of your soul…
Did you hide yourself away?
Are you living through the ghost?
Did you finally find a place above the shadow
So, the world will never know… The world will never know you.

http://www.youtube.com/watch?v=LHQU1kJA0ow