Două ore


Din două în două ore trebuie să-mi împiedic inima, cu lanțurile dorului, să n-o ia la goană după tine, să-i imobilizez zbaterile încătușând-o în cămașa de forță a urletelor zguduindu-mi tâmplele în cutremure de nebunie până către adâncul ochilor, care mi s-ar sparge în țăndări de foc dacă nu i-aș strânge în chingile încruntării cu gânduri clocotind negru ca smoala Iadului. Din două în două ore iubirea mi se întoarce moarte că să te poți tu trăi. Zilele mele durează două ore în care gravitez haotic în jurul amintirilor căutând inutil forța ta de atracție, una care să mă aducă pe o orbită plăcută ție și de pe care să-ți pot provoca lungi maree de fericire și libertate într-un etern anotimp al iubirii.

Anunțuri
  1. #1 by incredibleyoung on 21 Ianuarie 2014 - 8:36

    Intens.Ca dorul,de altfel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: