Am renunțat la multe. Că nu erau bune, sau prea erau bune. Toate îngrășau și îmbolnăveau, erau prea scumpe, sau mult prea ieftine, ori lumea nu era de acord cu plăcerile mele. De parcă-i o plăcere să visezi cu ochii deschiși. Să visezi am zis ? Nu, să iubești ! Mă gândeam la tine și scriam despre mine. Și eu mai visez cu ochii deschiși. Repede, să-mi atragi tu atenția ! Așa, deci spuneam că Te Iubesc nu mai face parte din renunțări. O să te cânt, și ce cântare, în toate gândurile mele !
O să vezi, va fi cel mai frumos cântec de dragoste ! Ascultă-l, fă-ți măcar plăcerea asta și, de dragul tău, dacă nu al meu, nu renunța la ea ! Că eu, al dracului să fiu dacă renunț la tine ! Nu vorbesc urât, mă simt urât ! Tu nu știi să-mi spui decât “Renunță, nu-ți face bine !”. Iar eu nu înțeleg ce ai tu cu tine, plăcerea mea. La care nu renunț nici dacă mor !
Renunțare
- Leave a comment