Cea de ieri


Nimeni nu s-a mai întors din morți, numai eu
M-ai chemat să mă judeci, nu ți-a părut dreaptă judecata lui Dumnezeu
Acuzele mi le-ai aruncat umilință, una câte una în față
Mi-ai strigat chiar că am depășit cu câteva zile dreptul la viață
Am recunoscut vinovăția dragostei pentru doar câteva fapte
Tu le-ai trecut pe toate în cazierul iubirii, acum voluminos ca o carte
Am făcut recurs, ți-am cerut înțelegere, nu iertare
Fără milă m-ai trimis să-mi petrec restul morții în a despărțirii-închisoare
Stau acum în celula în care n-am pat să adorm gânduri, nici să le scriu, masă
Tremur de teama ca după moarte să nu mă întorc iarăși nevrut în a ta viață
Trebuia să mă lași în Infern între demoni
Nu să să mă chemi înapoi să văd câte de tare Iubitei mele îi semeni
Ești la fel de frumoasă, și frumusețea la fel de generos zeilor o oferi
Nimic nu-i schimbat, și azi tu ești ea, iar ea e tu, cea de ieri

  1. #1 by Camelia on 20 January 2014 - 0:11

    Ieriul nu mai există, mâinele e încănevenit…

    Noapte lină, Bogdan.

    • #2 by Domnul Bob on 20 January 2014 - 10:12

      Ieri a fost mereu un mâine niciodată venind, dar l-am tot întors eu din drum deși știam că că se va termina abrupt, fără o dimineață proaspătă. Și tot întorcându-l l-am înnodat la capete transformându-l într-un cerc vicios, într-o otravă, dar ce nectar ! Ce nectar !

      A fost o noapte lină, mulțumesc pentru gânduri. Le-am pus liniștea la tâmple … am dormit bine.

  2. #3 by Camelia on 20 January 2014 - 0:05

    Ce ţi-am zis eu cândva, că nu poţi face să stea ce e făcut să plece? Mai ştii?
    Şi nu te mai încrede’n poveştile de ghicitoare, ştiu doar să facă diversiune. Glumesc.

    • #4 by Domnul Bob on 20 January 2014 - 10:04

      Mai știu … Dar nu-mi plăcea să-ți dau dreptate, nici acum nu-mi place, deși ai 😦
      Dar sunt diversiuni dătătoare de speranțe, iar speranța e un capăt de fericire. Ale ghicitoarelor povești 😉

  3. #5 by Camelia on 19 January 2014 - 22:54

    Ceva dintr-un demult…

    • #6 by Domnul Bob on 19 January 2014 - 23:33

      Dintr-un demult sunt și eu așa că-mi vine de minune 🙂

    • #7 by Camelia on 20 January 2014 - 0:07

      “Iartă-mă, Julieta, dacă nu ştiu să mor pentru dragoste,
      Iartă-mi fiecare rătăcire, fiecare pas ce vrea să se întoarcă.
      Pe-aici, pe la noi, oamenii nu mor decât pentru moarte”.

    • #8 by Domnul Bob on 20 January 2014 - 10:02

      Unora moartea le are ochi adânci
      Buze fierbinți și moi și dulci
      Trupșor de trestie mlădioasă
      Și nume de Ceamaifrumoasă
      🙂

  4. #9 by Camelia on 19 January 2014 - 22:52

    Ei, acu’ i acu, e timpul să scoţi suspinele din Hades… Dar recunoaşte, a făcut să mori.

    • #10 by Domnul Bob on 19 January 2014 - 23:31

      Nu m-aș mai încumeta la așa ceva, sortit oricum eșecului. Iar apoi, cine știe, poate-mi voi găsi un loc în Elysium, în definitiv am murit fericit, trebuie să recunosc asta 🙂 Dar tare mi-e teamă să n-am șapte vieți, cum mi-a prezis o ghicitoare …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: