Obraz de lemn încrustat cu firimituri de cuvinte
Golită de sensuri, răsturnată o călimară
O hârtie pătată de gândurile curse din minte
Și-o viață, în palme sprijinindu-și tâmplele devenite povară
Luna privind mișelește printr-o înghețată fereastră
Un șemineu cenușiu, în vatră pași de stele abia mai răsar din cenușă
Un trandafir secat de parfumul culorii într-o ciobită vază albastră
O umbră se strecoară tăcută pe ușă
Un trup măsliniu de fecioară orientală
Păr negru și lung, de diavol în inele învârtit
Miroase a rădăcină de iarbă proaspătă, și e goală
Ea-mi va fi urmă peste al tău început niciodată pornit
Tandru îmi strânge mâinile peste piept
Cu iertare divină mă învelește
Închid ochii, să-i pătrund lumea de taină aștept
Îi dau zbaterea inimii, dar ea sufletul mi-l dorește
Vreau să-i sorb frumusețea, dar de chip e lipsită
Sub degete nu simt sprâncene arcuite-n mirare
De culoarea sărutului gura îi e lipsită
Dar o vreau și mă vrea, de ce oare ?
M-am îndrăgostit, iubito, de un trup fără chip, de moarte
Tu nu m-ai vrut, pleacă, ia-ți din mine și gândul
Împreună cu ea o să zbor în infinitul care de azi ne desparte
Chip o să-i fie de-acum numai ei iubind-o cuvântul
Souvenir 
#1 by incredibleyoung on 1 February 2014 - 17:03
…peste-al tau inceput niciodată pornit…multă emoție în versurile tale…
#2 by Domnul Bob on 1 February 2014 - 17:24
Mulțumesc !
E tot ce voi lăsa în urma mea. Sper !
#3 by incredibleyoung on 1 February 2014 - 17:26
Despre ce lăsăm în urmă e mult de vorbit….dar e frumos ce lași tu.:)
#4 by Domnul Bob on 1 February 2014 - 17:39
Mulțumesc, mă onorează cuvintele tale !
#5 by incredibleyoung on 1 February 2014 - 17:41
🙂 e doar ce cred,nu e un compliment.:)
#6 by Domnul Bob on 1 February 2014 - 17:53
Tocmai ! Valorează infinit mai mult !