Souvenir

Să nu te temi când râuri de puroi și sânge
Vor curge în pustiuri din pietre care n-au știut vreodată-a plânge
Să nu te temi când ceruri albastre și înalte
Din orizonturi, cu vuiet de pucioasă pământul o să-l scalde
Să nu te temi când apele, de veacuri oglindă pentru de stele-înconjurata Lună
Pe rând, și fără milă, toți aștrii vor începe cu întunecimi de Iad să îi apună
Să nu te temi de ai s-auzi că într-o încă una făr-de tine dimineață
Lasat-am cer și ape și pământ plecând spre ceruri alți aștri să-ți aprind cu stinsa-mi viață
Să nu te temi de-n noapte te va alinta vreun gând dumnezeiesc
Slujind pe Creatorul tău e felul meu de-a-ți spune că și de nu-s, tot te iubesc
Să nu te temi !