Azi, ultimul ieri

Ultima lacrimă în azi, un ultim ieri, se va petrece
Din ochi se va rostogoli fierbinte, pe buze se va sparge rece
Ultimul Te iubesc în azi, un ultim ieri, voi spune
Ce fericit se arătase gândul să ți-l strige, fără a ști că tu nu mai ai nume
Ultima pată pe onoare în azi, un ultim ieri, voi șterge
Și bârfa nu va mai putea prin toate colțurile lumii să te-alerge
Primul sărut în azi, un ultim ieri, voi zăvorî cu ură
Și-am să blestem buzele care te încântau cu poezii în loc să-ți stea lacăt pe gură
Ultimul vers în azi, un ultim ieri, pe cerul nopții-l scriu
Ultima carte coperțile-și închide, de mâine, azi, un ultim ieri, e prea târziu

This entry was posted on 17 January 2014, 18:57 and is filed under Inferno. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (4)

#1 by Sebastian on 18 January 2014 - 2:11

Imi place ideea. “Azi, ultimul ieri”. Felicitari.

Reply
- #2 by Domnul Bob on 18 January 2014 - 7:19
  
  Mulțumesc ! E cercul vicios al amintirilor 🙂
#3 by zElle on 17 January 2014 - 20:27

ce vine dupa ieri? maine?

Reply
- #4 by Domnul Bob on 17 January 2014 - 20:44
  
  Vine azi, ultimul ieri. Și după ieri vine azi, ultimul ieri. Și după ieri vine azi, ultimul ieri … Mâine nu se va mai întâmpla. Ieri nu se mai termina niciodată, și va fi ultimul.