Își sting cireșii floarea

Iubito ! Se sting cireșii-n floare, cu ei și eu mă sting
Petalele le pleacă, pământul verde cu alb parfum îl ning
Se-întâmplă și minuni, dar nu în astă noapte
Se sting cireșii-n floare, se sting și ale mele șoapte
Ținut-am soarele aprins târziu după apus
Ți-am așteptat sosind cuvântul, dar tu în alte depărtări l-ai dus
Iubito ! Se sting cireșii-n floare, și eu mă sting cu ei
Se stinge trupul alb și moale al plopului care-înflorește tei
Se stinge-a nopții Lună, și stelele-i se sting, și ale lor povești
Și tot ce eu ți-am fost se stinge, și tot ce tu nu-mi ești
Iubito ! Își sting cireșii floarea cea înflorită numai pentru tine
Mă sting și eu cu ea, pământul verde îl ning cu albul lor, cu mine

This entry was posted on 30 March 2014, 22:33 and is filed under Inferno. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

#1 by Crisego on 31 March 2014 - 13:51

Frumos, domne’ 🙂

- #2 by Domnul Bob on 31 March 2014 - 15:09
  
  Multumesc 🙂
#3 by fatadefragi on 30 March 2014 - 22:44

dar inca lumineaza un bulgare de nea
pe-o creanga ce ascunde imbujorari de stea
venit-am spre amurgu-nfloritilor ciresi
sa-ti spun, intarziata, ca inca-ti sunt si-mi esti

- #4 by Domnul Bob on 30 March 2014 - 23:01
  
  Să ne fim încă noi îmi spui la ceas târziu
  Cuvântul tău ascult, ori un ecou în gândul meu pustiu
  Încă-i o floare albă și-îmbujorată pe un ram
  Dacă-i așa cum spui, atunci nu te-am pierdut, abia acum te am
- #5 by fatadefragi on 30 March 2014 - 23:39
  
  te-am regasit tarziu, cand suradeau ciresii
  ce-abia-nvatasera alfabetul infloririi
  se-aprind petale-n noapte, amurgul nu le-a stins
  si suntem iar miracol de alb-cires patruns

Souvenir