Lumea văzută de sus nu mai are nici rău, nici bine, e ca o poveste spusă la gura sobei de o voce blajină, într-o seară limpede de iarnă ningându-și cuminte magia, poate de vocea lui Dumnezeu, cine ar putea ști mai bine cum arată lumea văzută de sus. Lumea mea văzută de sus nu mai are nici tristețe, nici bucurie, e ca liniștea unui trup de înger odihnindu-și zbaterea aripilor în brațele unui muritor fermecat de parfumul iubirii, osândit să poarte visele vieții, Tu. Lumea ta văzută de sus nu mai are nici cuvinte urâte, nici cuvinte frumoase, e ca liniștea cărnii unui suflet chinuit până la moarte, care și-a găsit alinarea în pământul pentru el săpat, printre viermi și mucegaiuri, eu.
Lumi văzute de sus
- Leave a comment