Trimisu-mi-ai poruncă
De pământesc amor, de brațe slujitoare trupul să ți-l strângă
În tine să mă legi și să-mi șoptesti
Cuvinte cu arome sacre, împărătești
De vrei așa, pe sâni ți-aș pune palmele coroană, împărăteasă
Și te-aș acoperi cu mantie de gură păcătoasă
Acolo unde coapsa cu pântecul ți se-întâlnește
Eu te-aș ruga să mă primești cu fast, regește
Îți simt pe buze gustul, deși nu te-am gustat vreodată
Și-n palme simt cum îți tresară sânii când gura le roată
Te văd uimită, deși nu-ți știu privirea verde
Și mă ascund după cuvinte, nu știu dacă pe mine ea mă vede
Te înconjor pe șolduri cu palmele fierbinți
Ascult ce îți șoptești cu Cerul, cu-ai lui plini de iertare sfinți
Eu doar mă rog să ți umple ochii de plăcere
Mai mușc puțin din tine, să simți că-s poftă, nu durere
O să-ți ajung-nainte slujitor cu degetele-încet pășind
Să te deschizi când vreau să intru, să mă sfârșești iubind
Souvenir 
#1 by Camelia on 24 January 2017 - 18:20
Nu te lăsa dus în ispită, Adame, adică nu te lăsa ispitit s-o duci pe Eva în păcat, decât dacă e vreun exerciţiu literar.
#2 by Domnul Bob on 28 January 2017 - 9:37
Când ispitele îs ale gândurilor, ni se iartă. În țara Minunilor