Nu sunt un om
Rău
Am gheare
Să sfâșii temeri
Și colți
Să mușc incertitudini
Dacă te-ai apropia
Încet
Mi-aș putea culca
Buzele
Între coapsele tale
În palme
Ți-aș sprijini șoldurile
Legănându-ne
M-ai putea mângâia
Pe păr
Eu ți-aș împunge sânii
Cu gura
Ne-am potrivi limbile
Într-o oră
Numai a noastră
Te-ai desfăta
Cu poftele mele
M-ai împinge în tine
Și m-ai da afară
Mi-ai țipa
De sub coaste
Și ne-am privi
Cum s-au privit atomii
În secunda
Creației
Îți dai seama
Am putea naște
O lume
Dar nu mă alunga
Despărțirile mă sperie
Și sfâșii
Mă nedumeresc
Și mușc
Mi-ai putea scrie
Destin
Atenție !
Om
Rău
#1 by Poteci de dor on 8 May 2016 - 20:37
Sensibile şi pline de sens! Ca toate celelalte. Dar mi-e ruşine să scriu mereu aceeaşi chestie, gen: minunat, frumos etc….
#2 by Domnul Bob on 8 May 2016 - 21:04
E suficient că-ți place, nici măcar nu trebuie să-mi spui asta, cumva știu !
Mulțumesc !
#3 by poetatapreferata on 8 May 2016 - 17:05
Nu știu cum văd alții, dar mie îmi plac la nebunie! Știu că mă repet, dar asta este reacția când te citesc! Woooowww!
#4 by Domnul Bob on 8 May 2016 - 17:39
Mulțumesc ! Mă bucură aprecierile tale.