Visându-te

Te-aș picta
Cu degetul muiat în șoapte
Pe așternut
Împăturit cu levănțică
Sfințit cu busuioc
Și ți-aș sufla pe buze
Culori
Încărunțind sărut
Să-ți înflorească obrajii
Cu rușini
De dorinți nemaisimțite
Să-ți ridice sânii
Cu muguri arămii
Să-ți întărească pântecul
Împotrivindu-se
Coapselor învrăjbite
De așteptări nepotolite
Te-aș picta
Cu degetul muiat în șoapte
Icoană
Să-mi veghezi somnul
Visându-te

This entry was posted on 12 April 2016, 20:16 and is filed under Erostire, Souvenir. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (4)

#1 by annaodette13 on 14 May 2016 - 18:55

așa de frumos și curat, Poete, încât lacrimi de bucurie vărs pentru generația nouă de cavelerism, generația Ta, mult mai vie decât a mea și a tuturor ‘rablagiților’, precum d-alde mine, cu deosebirea de ei, care se cred buricul moralei absolute, speranța mea sunteți voi, cu zeci de pași înaintea noastră! Sunt idealistă și romantică incurabilă. Bravo, și baftă în continuare!
Teodora Stoica-Ti:

Reply
- #2 by Domnul Bob on 15 May 2016 - 19:20
  
  Mulțumesc, Domniță !
  Dar nici eu nu mai sunt primăvară. Am veșminte de toamnă și cer de iarnă. 🙂
#3 by poetatapreferata on 13 April 2016 - 11:30

Un poem scris cu sensibilitate, o sensibilitate aflata la granita dintre iubire si dorinta, pasiune! Frumos!

Reply
- #4 by Domnul Bob on 13 April 2016 - 19:15
  
  Mulțumesc !