Răscrucea amintirilor (Nepotolitul ei trup)


Îi puse straie țesute din neînflorite petale
Peste culorile albe, rotunde, cu buze domoale
Anotimp verde, mereu verde, o strânse în piept
O purtă ca pe-o unică viață, ascuns într-un nebun înțelept
Nopțile îi cerceta de departe misterioase spirale lactee
Zorile îl găseau adâncit în trupul ei de nepotolită femeie
Îi lăsa arse-n scrumieră răstălmăcite cuvinte amante
Niciunul nu-și găsea potrivirea în întâlnirile lor ambulante
Și timpul, și el își pierdu răbdarea, plecând pe un drum spre apus
Doar el o mai aștepta la răscrucea amintirilor de nespus
De acum, târziurile deveniseră lipsite de rost
Doar el o mai aștepta la răscrucea amintirilor care n-au fost
Întârziată mereu, mereu îl găsea doar pe el așteptând
De ea și nepotolitul ei trup era mereu însetat și flămând

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: