Souvenir

Îi puse straie țesute din neînflorite paradise petale
Peste culorile albe, rotunde și dulci, cu buze domoale
Anotimp verde, mereu verde, o strânse primăvară în piept
O purtă ca pe-o unică viață, prefăcut într-un nebun înțelept
Nopțile îi cerceta de departe misterioase spirale lactee
Zorile îl găseau adâncit în trupul ei de nepotolită femeie
Îi lăsa arse-n scrumieră renăscocite cuvinte amante
Toate-i căutau înțeles în întâlnirile lor ambulante
Și timpul, și el își pierdu răbdarea, plecând pe un drum spre apus
Doar el o mai aștepta la răscrucea amintirilor de nespus
Târziurile deveneau lipsite de dimineți și de rost
Doar el o mai aștepta la răscrucea amintirilor care n-au fost
Întârziată mereu, mereu îl găsea doar pe el așteptând
De ea și nepotolitul ei trup era mereu însetat și flămând