Răscrucea amintirilor (Nepotolitul ei trup)


Îi puse straie țesute din neînflorite paradise petale
Peste culorile albe, rotunde și dulci, cu buze domoale
Anotimp verde, mereu verde, o strânse primăvară în piept
O purtă ca pe-o unică viață, prefăcut într-un nebun înțelept
Nopțile îi cerceta de departe misterioase spirale lactee
Zorile îl găseau adâncit în trupul ei de nepotolită femeie
Îi lăsa arse-n scrumieră renăscocite cuvinte amante
Toate-i căutau înțeles în întâlnirile lor ambulante
Și timpul, și el își pierdu răbdarea, plecând pe un drum spre apus
Doar el o mai aștepta la răscrucea amintirilor de nespus
Târziurile deveneau lipsite de dimineți și de rost
Doar el o mai aștepta la răscrucea amintirilor care n-au fost
Întârziată mereu, mereu îl găsea doar pe el așteptând
De ea și nepotolitul ei trup era mereu însetat și flămând

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: