Răscrucea amintirilor (Nepotolitul ei trup)


Îi puse straie țesute din neînflorite paradise petale
Peste culorile albe, rotunde și dulci, cu buze domoale
Anotimp verde, mereu verde, o strânse primăvară în piept
O purtă ca pe-o unică viață, prefăcut într-un nebun înțelept
Nopțile îi cerceta de departe misterioase spirale lactee
Zorile îl găseau adâncit în trupul ei de nepotolită femeie
Îi lăsa arse-n scrumieră renăscocite cuvinte amante
Toate-i căutau înțeles în întâlnirile lor ambulante
Și timpul, și el își pierdu răbdarea, plecând pe un drum spre apus
Doar el o mai aștepta la răscrucea amintirilor de nespus
Târziurile deveneau lipsite de dimineți și de rost
Doar el o mai aștepta la răscrucea amintirilor care n-au fost
Întârziată mereu, mereu îl găsea doar pe el așteptând
De ea și nepotolitul ei trup era mereu însetat și flămând

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: