Primise numele lui
Nebun
Verde
Să o cheme
Ca pe trupul florilor
Locuindu-l
În ultimul lui
Anotimp
După
Să-i moștenească
Gândurile
Nemaiputând fi
Scrise
Ca neînțelesuri
Doar
Nepetrecuturi
De ținut în brațe
Cu suflet
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by annaodette13 on 4 February 2016 - 22:56
Complimente, si harul tau sa creasca pana in ceruri! Meriti!
#2 by Domnul Bob on 7 February 2016 - 0:11
Mulțumesc ! Gânduri frumoase și ție !
#3 by annaodette13 on 4 February 2016 - 22:52
Certainly! I have not doubted your words, never. On the contrary, your poems are wonderful, all but those from “Cuvinte potrivite” and “Souvenir” are more appropriate for my age granny, though covet at the younger years. Handsome Thanks for reading, and congratulations for your work, written!
Sincerely yours, Teodora Stoica
#4 by Domnul Bob on 7 February 2016 - 0:21
Thank you ! But why are you writing me in English ? You make me feel like a soldier lost in time 🙂
Uite, ceva ce ne potrivește:
” Scrisori păstrate de demult, în liniștită zi cu soare
Cu fruntea-n mâni mă plec s-ascult tăcerea vorbitoare”
Guess who, when, why 🙂
P.S. Am citat din memorie și memoria mea nu-i foarte bună
#5 by annaodette13 on 3 February 2016 - 22:22
“Souvenir” or sorrow for great love, unrequited? One chapter too beautiful, and almost surreal today.Heartfelt thanks and elegies for sweetness the poems, Domnul Bob!
Teodora, a granny ravaged by your chivalry.
#6 by Domnul Bob on 4 February 2016 - 22:05
Cuvintele tale mă onorează. Sunt înainte de orice altceva un simplu om, cu trăiri și dorințe, sentimente, cred eu, umane.
Mulțumesc !