I s-a urcat până sus
Întâi
S-a ridicat pe vârfuri
Apoi l-a călcat
Pe ale lui
I-a prins umerii
În palme
Și i s-a așezat ușor
În brațe
S-a odihnit puțin
Oftând
Apoi
I-a încolăcit gâtul
Și s-a ridicat mai mult
Să vadă cu ochii ei
Ce culoare au ochii lui
Când o sărută
Verzi
Că-n ei se oglindea
Ea
Primăvară
De toamnă
Căprui
Ținând-o în palme
Trup
Și-n trup
Suflet
Pe buze
Tăcere
Să nu afle anotimpurile
Că cel mai frumos
E al lui

Într-o zi n-a mai văzut-o
La fel
Se schimbase verde
Primăvară
Când râdea înflorea
Liliacul
I-a mers furiș
Pe urme
Până i-a ajuns
La gânduri
Le-a spus șoptit
Că e frumoasă
Și-n ochi i s-au aprins dimineți
Într-o zi
I-a spus că e frumoasă
Verde
Și mov
Liliac înflorit
Și-n ochi i s-au perindat povești
Într-o zi
I-a spus că e frumoasă
Verde
Și mov
Cu veșmânt de magnolie
Ochii i s-au umplut de tăceri
Și gândurile
L-au pierdut
Pe drum de Primăvară
Verde
Pășind mov
Înflorind liliac
În veșmânt de magnolie
Rătăcindu-l într-un anotimp
Străin
Într-o zi n-a mai văzut-o
La fel
Doar flori tăcute
Fără dimineți
Povești
Fără mov
Verde
Trup
De floarea Soarelui
Galben
Gelozie
Ce Frumoasă!

Primise numele lui
Nebun
Verde
Să o cheme
Ca pe trupul florilor
Locuindu-l
În ultimul lui
Anotimp
După
Să-i moștenească
Gândurile
Nemaiputând fi
Scrise
Ca neînțelesuri
Doar
Nepetrecuturi
De ținut în brațe
Cu suflet

Și-a smuls rădăcinile
Din toamna care întârziase
Iarna
Și-a luat
Verde
Numele lui
Nebun
Trupul
Ca al florilor
Și a plecat
Într-o vară
Înșelătoare

În locul ei rămas
Pustiu
N-a mai crescut
Altă Primăvară
Toamna sfârșind
Înaintea tuturor anotimpurilor
Sub privirile reci
Ale iernii
Orfană
Și stearpă

O învăța
Cum toate
Nu se întâmplă
Se nasc
Din gânduri harnice
Și zgârcite
Care strâng în palme
Dorințe coapte
Și aspre
Care ard și taie
Viața
În linii care apropie
Și depărtează
Care nu se ajung
Ori se împletesc
Iar ea repeta
Șoptit
După el
Toate cuvintele
Cu fiecare
Devenindu-i
O altă minune
Pe care el o învăța
Verde
Neînceput
Fără s-o mai uite
Vreodată

Ochii
Îi erau verzi
Când numai
El
Se lăsa cuprins
De ea
Primăvară
Tot restul timpului
Îi erau
Doar anotimpuri
Trecătoare
Între a-i fi
Și
A nu-și mai aminti

Ți se lipesc gândurile
De ea
Dimineața
Nu ai văzut nimic
Mai frumoasă
Știi cum calcă ?
Îi sărută pământul tălpile
O gâdilă
Și-mi zâmbește !
Iar eu
Mă vreau
Pământ
Să-mi calce pe piept
Că m-a obosit
Doar să stea
În el
Mai Frumoasă !

Dacă nu crezi
Ia cuvântul tău
Greu
Sparge-i pieptul
Desfă-l
Ca pe o scoarță
Și numără-i coastele
O să vezi că-i lipsești
Una singură
Primăvară o să-i curgă
Din venele rupte
Până o să-ți prindă rădăcini
Coasta lui
Lipsă
Tu ești
Trup de floare
Verde
În priviri
Liliac
Pe buze
Măr copt
În pântec

O lăsa
La răscruce
Gânduri
Ea cobora încet
Căt să piardă
Câteva frunze
Petale
Apoi se topea
Primăvară
În înserări
Lăsându-i-se urmă
Parfum
Apus verde
El strângea frunzele
Petale
În scrisori
Nescrise
Ascunse în piept
Că prin vene
Albastru
Timpul începuse să-i curgă
Verde
Iar în palme
Linia vieții
Se întindea iederă
Peste răsărituri

O știi
Fără s-o recunoști
Verde în priviri
Primăvară
Șoaptă
Pe buze de liliac
Înflorind
Toamna
Petale mici
Mărturisiri violet
Împinse înapoi în piept
Cu degete subțiri
Alb
Stăvilind vișiniu
Sărutul
Cu ochii închiși
Să nu plece
În celălalt
Anotimp
Ea
Inimitabila ființă
Știe
Fără să-i recunoști
Și tace supusă
Toate tăcerile tale
Sfiite pe buze
Sărut violet
De toamnă
Îndrăgostită de verde

Părea că se surpă
Se adâncește
În gânduri crude
Astupându-i gura crudă
Cu gură crudă
Chinuindu-i trupul crud
Cu buze crude
Și palme frăgezind-o
Crud
Aplecându-i privirea
Verde crud
Cu ochi vicleni
Și cruzi
Dar el nu o poftea
Crud
Crudă în așternuturi
Crude
Doar o îmbrăca cu primăvară
Verde
Crudă
Atunci când îi alerga
În piept
Alungându-i toamna
Crudă

Dacă în iarna asta
Va ninge
Verde
Va fi neaua
Albă
Dorința copilului
Din mine
Poftind să se joace
În Ea
Omul de zăpadă
Până la primăvara
Care înflorește
Pântec sădit
Visând
Omul de zăpadă

Când plângea
Ochii i se umpleau de lacuri
Verzi
În care piereau
Nedumeriri
Atlanți
Înecându-se în frumusețe
El Singur
Atlas
Știa
Misterul dispariției
Și putea
Să i-l scrie
Cu buze de Platon
Pe trupul de Atenă
Iubind
Mitologic

A plecat
Patru pași mici
Lăsându-i ziua orfană
De înserarea
Cu vrute și nevrute
Între patru ochi
Spuse
Verzi
Și nespuse
Căprui
Patru pași mici
Încălțați
Cu purtarea lui
Absentă
De chemări destrămate
În timp
Ponosit
De atâta nepurtat
Patru pași mici
Pe care tălpile lui
Nu-i mai puteau urma
Era beteag
La un picior
Se înțepase într-un colț
De Rai
Grăbit să-i aducă
Primăvară
Pe furiș

Ce folos
Gândurile
Care zburdă, dar nu pătrund
Privirile
Care văd, dar nu îmbujorează
Cuvintele
Care-s harnice, dar nu rodesc
Tălpile
Care pășesc, dar nu lasă urme
Palmele
Care mângâie, dar nu încălzesc
Buzele
Care sărută, dar nu gustă
Ce folos
Să-ți fiu
De parcă n-aș fi ?

De-o parte
El
De-o parte
Ea
În patul
Gândurilor
Se mângâiau
Cu călcâiele
Presupusurilor
Și-și călcau
Pe tălpi
Neînțelesuri
Între ei
Lăsau
Nespusuri
Să nu li se atingă
Carnea vie
Și să-i strângă
Într-unul
Numai
Al ei

După un îndemn Corina C O Stea

Nopțile
Lăsa timona
Și corabia
Îl plutea
În deriva gândurilor
Diminețile
Găsindu-le
Naufragiat
Între coapse de nisip

O prindea
Căuș
În palme
Potolindu-se sete
De răsărit
Înainte
Să plece
Pe drumuri
De ape
Înșelătoare

În mâinile ei
Piatra
Își pierdea asprimea
Colțuroasă
Pe drumuri ronde
Cunoscute doar
De gândurile
Zeilor
În mâinile ei
Piatra
Spunea poveștile
Facerii Lumii
Cu șoapte de cuarț
Tremurând uitate
În ochii ei
Ce Frumoasă !

Frumoasă
Ea
Soare alb
El
Doar un corp
Terestru
Oceane albastre
Prin vene
Rădăcini
Înfrunzind
Un singur anotimp
Căprui
Sub cer
Verde
De la un răsărit

Îți dai seama
I-a spus
Puteam fi orice
Oriunde
Tu
Venus
Eu
În capătul celălalt
Al Timpului
Nu ne-am fi întâlnit
Nici măcar
În formulele astronomilor
Dar suntem aici
Unul lângă altul
Fiecare
Pentru altul
Atât de neimportanți
Pentru Univers
Atât de necunoscători
De noi
Că dacă ne-am săruta
Doar gurile noastre
Vor ști
Frământându-se
Să ne spună
Pe nume

Tu
Așa-i
Dintr-un înainte
Știi
Ce voi
A-ți spune
Și mă împingi într-acolo
Blândețe
Cu palma cuvintelor
Să mă înveți
Ocrotitoare
Drumul
Spre noi
Două sensuri
Unice
Ale vieții

De la un Timp
Nu mai am
Timp
De-mi cauți prin orologii
Ai să găsești
Doar Nisip
Eu Timpul îl strângeam
În pumnii care-mi odihneau
Ochii
Și clădeam castele
De Timp
La mal de Apus
Mi le surpau valurile
Dimineții
Dar Seara găseam și mai mult
Timp
În orologii de metal
Lustruit
Și o luam de la început
Îmi odihneam ochii
În pumni
Amestecam cu Timp
Și ce castele construiam !
În câteva mi-am locuit
Cinci anotimpuri
Mintea
Dar de la un Timp
Nu mai am
Timp
Am orologii de metal
Cănit
Pline cu nisip
Cum să zidești Începuturi
Cu nisip ?

Vorbe
Ciuturi
Din adânce călimare
Cu penițe
Pârghii
Iasă gânduri
Pline
Lacrimă
De Lună Nouă
Moi
Buze
-n Ele
Și mor
De setea
Vieții

Nu-mi ajunsă
Cerneala
Că fu secetă
Albastră
Să-i scot rădăcină
Punctului
La capăt de rând
Iar tu crezuși
Că-ți zvoneam încheierea
Iubărișului
Ca să ar
Și să semăn
Cuvinte sâmburite
Alteia

Într-un sfârșit
Apusurile-i
S-au lipsit
De tăcere
Neputând
Dimineți
Nopțile-i
Se împrieteniră

Eu nu visez
Uneori
Eu simt
O gaură mare
În piept
De-ai privi prin ea
Ai vedea meșteșugul
Creației
Cum se taie coaste
Cum se râcâie de pe ele carnea
Tare
Cum se împletește
Trup

Cred
Că asta înseamnă
Să iubești
Să pui puțin
Frumos
Pe două picioare
Zvelte
Și să-l trimiți în lume
Ființă

El
Îi purta gândurile
Ea
Îi purta pașii
Erau infectați
Unul cu celălalt
Într-o boală
Cronică
A vieții
Ea
Încerca să se vindece
Cu el
Încercând să se vindece
De ea

Gânduri
Peste fapte
Acoperiș
Din paiele dorințelor
Te iubesc
Un geam mic
O ușă largă
Te urăsc
Asta-i odaia
Uitării

În pereți
Crăpate
Ne sunt chipurile
Podeaua plină
Cu pași
Mototolite în așternuturi
Păcatele
În sobă
Pasiuni neaprinse
De-i treci pragul
Se prăbușește
Peste tine
Povestea-mi

Îi scria
Litere
Frământate
În palmele buzelor
Crăpate
De truda nesărutului
Sărate
De ploile gândurilor

Mută

O citea
Trup
Cu buzele
Degetelor
Cu degetele
Buzelor
Cu fruntea
Palmelor
Cu palma
Frunții

Orb

Rodeau fructul
Nepăcatului

Să nu te aștepți
Nerăbdătoare
Sosind
Lângă mine
Într-o gară
Eu cărându-ne
Valiza
Vieții
Și pașii tăi mici
Grăbindu-ne
Să trecem
Ocolindu-ne
Cerșetori
Unul Altuia
De nimicuri
Fiindcă n-ai să ajungi
Acolo
O să te fur
Pe drumul nostru
Fără un capăt
Unde să ne așteptăm
Noi
Ne-am așteptat La început
De împreună