E mignonă și subțire
Trup ce cheamă la iubire
Sâni ce-n palme se răsfață
Pântec vrând să nască-o viață
Chip angelic, păr șaten
Buze zâmbet când le chem
Ochi arzând precum o stea
Și un nume simplu, Ea !
Nu-i amantă, nici destin
Doar un vers scris cu suspin
Lacrimi puse-n loc de puncte
Virgule-între gânduri multe
O descriu cum o visez
Cu iubire o pictez
Linii curbe îmbujorate
Frânte când sunt întristate
Dar divin, apocalipsă
Și o rimă-n plus, nu lipsă
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by hginger on 3 April 2013 - 19:25
superbă poezie 😀 ai avut și inspirație ..sau poate ne prezinți muza ta în următoarele poezii 😛
#2 by Domnul Bob on 3 April 2013 - 19:45
Multumesc !
Muza … e Ea 😉
#3 by Silving on 19 March 2013 - 12:54
Te superi daca zic ca ma regasesc in poezia asta,ca m-am gandit ca ma descrie pe mine,ce la bun inceput ? 😉
#4 by Domnul Bob on 19 March 2013 - 13:16
Cum sa ma supar ? Poarta un nume simplu, Ea ! 🙂
#5 by Simona on 19 March 2013 - 12:21
Frumos….
#6 by Spes on 17 March 2013 - 18:40
Aş avea o întrebare, sper doar să nu fiu prea indiscretă.Eşti cumva rudă îndepărtată cu Eminescu, având în vedere faptul că am găsit (oarecum) bucăţi din universul său liric în această poezie mignonă, precum e “Ea”? 😉
Mi-a atras atenţia în mod special cel de-al patrulea vers.Frumos spus!
#7 by Domnul Bob on 17 March 2013 - 18:54
Oh ! Mă copleșești ! Nu cred că ne înrudim 😀 altfel decât prin pasiunea în care am înmuiat condeiul (poate sună lipsit de modestie din partea mea, dar trebuie păstrat strict sensul metaforei). Ce-i drept, mă trag din aceleași locuri ca si el, dar cu siguranță nu-l moștenesc. El e un titan pe când eu …
Nefiind de formație literat nu știu să explic “de ce”, dar bănuiesc că unele poezii, ori doar numai câteva versuri, “sună” ritmic la fel și probabil asta definește un stil anume, iar stilurile se pot asemăna. Spun asta fiindcă mie versurile îmi “cântă” în minte. Mă gândesc la ceva similar tușelor pictorilor, ori chiar scrisului. Sau poate doar aberez 🙂
Mulțumesc !
#8 by Spes on 17 March 2013 - 19:10
Pe când tu…un titan în devenire.:)
Drept să-ţi spun, mă bucur tare mult că am reuşit să smulg o informaţe de la tine, fără a fi nevoită să devin şi mai indiscretă decât am fost până acum.Şi mă refer aici la pregătirea ta, crezând iniţial că ai cunoştinţe vaste în acest domeniu.Iar faptul că am descoperit că nu ai, m-a mulţumit şi mai mult.Se simte că ceea ce faci derivă din pasiunea ta pentru cuvinte frumoase.Ştii ceva? Mi-ai făcut poftă să scriu şi eu o poezie.Nu ştiu când voi reuşi, dar când va fi gata chiar mi-aş dori să-ţi aflu părerea, Mr. Bob! 😉
#9 by Domnul Bob on 17 March 2013 - 19:13
Nu pot decât să-ți mulțumesc și să te asigur că indiferent ce voi deveni voi rămâne același, doar Domnul Bob 🙂
Voi citi cu mare plăcere poezia !
#10 by melanietoulouse on 17 March 2013 - 18:01
Ea… Eva cea originala? 🙂 Quelle inspiration, Mr Bob!
Nu pot decât sa-ti urez tone de serotonina si de dopamina ca sa scrii si-alte poeme despre EA&EL… 🙂
#11 by Domnul Bob on 17 March 2013 - 18:05
Ah ! Uite că la Eva nu m-am gândit, însă cu siguranță nu pot egala metafora creației. Cel mult mă pot juca puțin cu ea 🙂
Mille grazie Melanie !
#12 by Domnul Bob on 17 March 2013 - 18:07
Hmmm, 🙂 Arielita ar putea fi o Ea, nu ? 😉
#13 by melanietoulouse on 17 March 2013 - 18:36
da, te poti juca cu “ea” si cre’ca ar fi o Arielle – la Petite Sirène de… elita! 🙂 Souvenirs, souvenirs: remember rubrica “compune “ceva” unei imagini”?… 😉
#14 by Domnul Bob on 17 March 2013 - 18:38
Da 🙂 tocmai studiam imaginea încercând să compun o poveste 😀
#15 by dan on 17 March 2013 - 17:16
mona
#16 by Domnul Bob on 17 March 2013 - 17:23
🙂