Prea multe

N-am eu atâtea iscusite mâini, cu ele-a-ți scrie
Cât trupul tău poate cuprinde, poezie
Nici buze n-am atâtea, cu ele să-ți rostogolesc în fiecare noapte
Cât trupul tău poate s-asculte, șoapte
Priviri am multe, dar niciodată nu au fost de-ajuns
Trupului tău, care la întrebarea lor cu despărțire a răspuns

This entry was posted on 21 June 2014, 20:43 and is filed under Je t'aime en minuscule. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (11)
Trackbacks (1)

#1 by zizi1983 on 24 June 2014 - 18:40

Felicitari deci dle Bogdan Baciu..( pt..un blogger pe zi ….) ….chiar e adevarat …ceea ce scrii chiar delecteaza un om cerebral impovarat de lanturile cotidianului ! …si app…ar trebui sa promovezi si pe retelele de socializare versurile tale ( gen fb…twiter..etc nu stiu dak ai ..) .. caci zau ..ar fi interesant fata de ce lucruri “interesante ” sunt acolo….:))..

Reply
- #2 by Domnul Bob on 24 June 2014 - 20:54
  
  Mulțumesc, aprecierile mă bucură și mă onorează. Altfel, nu-s un scriitor, sau ca săfolosesc un termen comercial la modă, sunt unul de nișă 🙂 Eu mă mulțumesc cu cât am 🙂 Și am cititori frumoși ca voi, ce-mi mai trebuie ?
  Mulțumesc !
  
  P.S. Am si FB 🙂
#3 by illusion on 24 June 2014 - 14:52

Ca de obicei: superb, mi-am permis sa iti fac si eu o mica bucurie… sper sa iti placa: ebloguri.ro/un-blogger-pe-zi-domnul-bob

Reply
- #4 by Domnul Bob on 24 June 2014 - 14:54
  
  Tocmai am venit de acolo 🙂
  Sunt onorat ! Mulțumesc !
- #5 by illusion on 24 June 2014 - 20:00
  
  A fost plăcerea mea să scriu!
- #6 by Domnul Bob on 24 June 2014 - 20:54
  
  Mă înclin, Prințesă ! 🙂
- #7 by illusion on 25 June 2014 - 8:54
  
  😀
#8 by PersonalitateAutentica on 24 June 2014 - 7:40

o autentica apreciere…>)

Reply
- #9 by Domnul Bob on 24 June 2014 - 10:41
  
  Mulțumesc ! 🙂
#10 by mira on 22 June 2014 - 9:42

Oricat de frumoase
Ar fi cuvintele
Scrise de maini iscusite
Oricat de dulci
Ar fi soaptele
rostite
De buze uscate de dor
Oricat de patrunzatori
Ar fi ochii
Care ard cu privirea…
Uneori
Nu sunt de ajuns…
Nu au nici o putere
Asupra trupului
In care
Sufletul e orb si surd…
Sau poate
Vibreaza
La atingerea altui suflet…
Sau poate
A ales
Sa sufere in tacere
Pentru totdeauna
Nu
Nu e usor pentru suflet
Sa faca alegeri
Sa ia decizii…
Pentru ca
De multe ori
E orb si surd…
E mutilat…
E atat de frumos impachetat
In TRUP
Incat
Se sufoca…
Sau uita de el insusi…

Reply
- #11 by Domnul Bob on 25 June 2014 - 10:03
  
  Ah, da ! Uneori e atât de frumos împachetat în trup, încât se sufocă !