Ipocrit spectator


Se trage cortina, se sting reflectoare
Mai pâlpâie undeva o lumină cu umbre de lumânare
Palme acoperind uimirea pe guri rămase încremenite-n tăcere
Ochi care nu pot crede că au văzut moartea pe viu, neurmată de mințit promisa ei înviere
Pe scenă, jucând rolul veșniciei, prăbușit, necunoscutul actor
În sală se aplaudă numai ea, transformată din scenarist în nevinovat, ipocrit, spectator

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: