Zăpăcind-o !


Spusele mele
Nu sunt lungi
N-aș putea să spun
Despre tine
O frază
Pentru că mă poticnesc
În ochii tăi
Și mă apuc să-ți număr
Genele
Tu mă întrebi
Ceva
Și eu devin atent
Să-ți răspund
Am pierdut șirul
Genelor
Acuma-ți număr liniile
Sărutului
Pe buze
Dar mai întâi mă poticnesc
În ochii tăi
Care mă oglindesc
În alte chipuri
Mă simt străin
Dar verde
Și nebun
Zăpăcind-o !

Anunțuri
  1. #1 by poetatapreferata on 8 Mai 2016 - 20:49

    Verdele are atât de multe valențe la tine încât îl caut în orice poem. Foarte frumos!

    • #2 by Domnul Bob on 8 Mai 2016 - 21:05

      Cu plecăciuni, Domniță ! Mulțumesc !
      Cred, că mai întâi a fost verde, apoi toate celelalte.

    • #3 by poetatapreferata on 8 Mai 2016 - 21:07

      Așa e! Nu-mi mulțumi! Eu mulțumesc că mi-e dat să citesc ceva pe placul inimii mele. Seară frumoasă!

    • #4 by Domnul Bob on 8 Mai 2016 - 21:44

      Seară pe placul inimii tale !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: