Faur


În lumea lui
Faur
Simțea
Singur
A creat-o
Trup
Din trupul florilor
Agățătoare
Plete
Din părul sălciilor
Până la glezne
Vrăji
Din turcoaz
În priviri
Buze
Din sărutul nimfelor
Pântec
Care ar fi rodit
În toamnă
I-a rotunjit
Cu palmele goale
Umerii
Sânii
Șoldurile
A presărat ici-colo
Constelații
Șterpelite din visteria Cerului
A strâns-o la piept
Și i-a suflat
Cuvânt
De suflet
Verde
I-a pus numele
Lui
Nebun

L-a privit
Zâmbind
Și a plecat
Faur
S-a prăpădit
De bună seamă
Sub tălpile florilor
Înciudate
Dar când dă dezghețul
Îl poți vedea
Strângându-le la piept
Trupul
Verde
Ca pe ea

  1. #1 by poetatapreferata on 8 Mai 2016 - 21:15

    Incredibil! Sunt geloasă!

    • #2 by Domnul Bob on 8 Mai 2016 - 21:44

      Nu trebuie, și tu ai Faurul tău ! Eu trebuie să fiu gelos !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: