Lacrima ta a fost cândva focul meu de artificii anunțând cu bucurie nașterea unui anotimp din simpla atingere a mâinilor noastre. Buzele tale întrupând silabe de suflet mi-au fost cea mai dulce alinare a suferinței mărturisirii. De atunci eu m-am retras în chilia amărăciunii lăsându-ți numai ție stăpânirea unei lumi în care eu n-am mai încăput. Prea împovărător mi-ar fi fost balastul gândurilor pentru corabia fericirii tale, mânată de vânturi ademenitoare spre orizonturi apunându-mi visele, departe de cuvintele prin care ți-am ridicat corali de povești în abisale oceane de dor.
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by bursucel on 3 July 2013 - 11:16
: cool: Pfiu! Slavă Domnului, Domnule Bob! Că eu venisem pregătită cu Nu renunțaaa! Nu te da bătuuuuut! ❗
#2 by Domnul Bob on 3 July 2013 - 16:34
Intre timp deja am purtat nenumarate batalii … cu morile de vant 😦
#3 by bursucel on 3 July 2013 - 18:12
Poate trebuie un pic schimbată strategia?! 💡
#4 by Domnul Bob on 3 July 2013 - 18:36
Încerc să refac alianțele cu stelele și Luna. Am trimis solie cele mai destoinice vise încărcate de povești preaminunate.
Aștept vești.
#5 by bursucel on 4 July 2013 - 9:08
Păi să fie cu noroc solia asta! 🙂
Aș trimite și-un trifoi cu patru foi, dar mi-e că se pierd petalele pe drum… 😕
#6 by Domnul Bob on 4 July 2013 - 10:00
Orice ajutor e binevenit ! Eu plec pe front, dar las porunca la strajeri sa-l primeasca cum se cuvine. Multumesc Printesa !
#7 by fatadefragi on 1 July 2013 - 21:18
dar focurile de artificii se sting atat de curand…
niciodată nu ştii dacă lumina-i de vină ori întunericul în care se stinge arzând
#8 by sheba on 1 July 2013 - 21:09
nuuuuuu!!! ai renuntat? 😦
#9 by Domnul Bob on 1 July 2013 - 21:49
Nici vorbă ! Cum să renunț ? Eu sunt un înverșunat 🙂