Cuvintele pot intrista, pot bucura, pot amagi. Dar toate povestile se termina cu o privire. Acolo adevarul nu mai poate fi vopsit nici macar in culorile iubirii.
Tot cu o privire se termina si povestea Cuvintelor Ravasite. Una marturisind minciuna, batjocura, interesul meschin, tradarea.
Bon courage.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by melanie on 7 July 2013 - 21:47
Bon courage et à+! 🙂
#2 by Domnul Bob on 7 July 2013 - 21:48
Merci, a bientot
#3 by Camelia on 5 July 2013 - 19:21
Aşadar, nu degeaba mă numeşte Alma glob de cristal…Glumesc, Bogdan.
Mi se rupe sufletul de durerea ta, pentru că am avut-o şi eu pe a mea până acum o vreme, şi oricât ţi-ai spune că trece, orice trece, rămâne.
#4 by Domnul Bob on 5 July 2013 - 19:23
Să privim cu încredere spre seara care vine. O altă poveste se va naște din chinurile celei neterminate.
#5 by Camelia on 5 July 2013 - 16:43
Ceva pentru tine…
#6 by Domnul Bob on 5 July 2013 - 17:27
Mulțumesc !
#7 by Camelia on 5 July 2013 - 19:14
am uitat o virgulă, undeva, după “cea care”…
#8 by Camelia on 5 July 2013 - 16:40
Ştiai de la început că acest anotimp al clipelor străjuite de iluzia dăruirii totale şi poate veşnice se va sfârşi.
#9 by Domnul Bob on 5 July 2013 - 17:27
Știam Prințesă, dar așa cum trăim știind că vom muri, tot așa am iubit știind că în zadar. Cred că tocmai zădărnicia e sâmburele veșniciei. Cele care-și au un rost sunt efemere.
#10 by Camelia on 5 July 2013 - 17:47
Ştiam, ştiam, dar legat de trăitul ăsta ştiind că vom muri, îţi doreşti existenţa una rotundă, armonică, trecând prin înflorire, plenitudinea maturităţii şi majestatea declinului, or nu tuturor le este astfel. Asta ca extrapolare.
Ai trăit cosmicul dragostei, e timpul să îi retragi acestui cosmos respiraţiile. Cam aşa.
Oricum, nu mai are cum să nu fie altfel, asta dacă nu vrei un sfârşit fără sfârşit. Glumesc.
Şi înlătură şi sâmburii ăia, să nu îţi treacă prin minte să ciopleşti din ei fantome. Glumeam, iar.
Şi nu’s prinţesă, da’s fiinţă magică.
#11 by Domnul Bob on 5 July 2013 - 18:49
Da, Prințesă 🙂
Dar ce fac cu toată povara amintirilor ? Unele încă-mi sfâșie carnea, altele nu s-au rostit încă. Iar acum, sunt numai ale mele.
#12 by Camelia on 5 July 2013 - 19:11
Suflete, acestora care te-au îmbrăcat pe tine în răni eu le spun celelalteamintiri (în paranteză, o fiinţă de pe tărâmurile astea virtuale şi-a numit astfel blogul, pentru să spune că am inspirat-o), şi sunt acelea pe care dacă nu le uiţi, rămâi rănit pe veci, pentru că sunt din cele cu un singur sens, nu se închid, nu se cicatrizează.
Timpul va mai toci din durerea lor.
Pentru nişte vreme însă, vei rămâne vulnerabil ca o rană deschisă, dar asta ţi-o prevestisem demult, dacă îţi mai aduci aminte.
Spune-ţi că cea care ţi-a fost incompletă pentru un drum întreg; acel Drum. Şi continuă să mai scrii, cu inocenţa păcatului de a fi crezut în Absolut. Vei avea gratuitatea ficţiunii, dar şi asta e greu de îndurat uneori. Glumeam doar cu prima parte, cea legată de gratuitate.
Îmi pare rău, pentru că eu ştiu povestea de la începuturile ei. Îmi pare rău pentru sufletul tău. Cumva, eşti un pur.
#13 by Domnul Bob on 5 July 2013 - 19:17
Chiar la asta visam acuma, să scriu povestea așa cum s-ar fi vrut ea, cum am gândit-o eu. Voi vedea, drumul de la închipuire la nebunie e foarte scurt.
Iar vorbele tale, Prințesă, sunt așa frumoase, iar magia le e dată și de virgula lipsă. Doar că eu sunt doar un puroi care s-a vrut nectar.
Mă înclin!
#14 by Andreotti on 4 July 2013 - 16:50
Orice sfârșit e un început. Să fii sigur că atunci când o ușă se inchide, o face doar ca o alta să se deschidă!
Să-ți fie un început frumos!
#15 by Domnul Bob on 4 July 2013 - 22:15
Mulțumesc Prințesă !
Poate că se va deschide ușa Raiului, dacă o închid pe cea a Iadului
#16 by Andreotti on 4 July 2013 - 23:16
Poate! Sper să ai voință și putere să închizi ușa aceea și cu mult curaj s-o deschizi pe următoarea, pe cea care trebuie!
Așa să fie, Măria Ta! Îți sunt aproape, așa să știi! 🙂
#17 by Domnul Bob on 5 July 2013 - 8:30
Multumesc Printesa !
Chiar am trantit-o de s-au zguduit temeliile Iadului 😉
#18 by Dianette on 4 July 2013 - 14:04
Nu spune ca pleci… tocmai am regasit si concomitent pierdut pe cineva… Ajunge!
Don’t say you’re leaving…
#19 by Domnul Bob on 4 July 2013 - 14:17
De fapt ma intorc. Din Infern. 🙂
#20 by Dianette on 4 July 2013 - 14:18
Atunci.. wellcome back! 🙂 Sa fie de bine…
#21 by Domnul Bob on 4 July 2013 - 14:19
Bun regasit 🙂 Sa fie !
#22 by alma nahe on 4 July 2013 - 12:55
Ştii cum mi-a tradus mie google chrome pe “fin”? 😉 Aripioară…
#23 by Domnul Bob on 4 July 2013 - 14:19
Fiindca am eu aripioare de inger 🙂 Si Google stie asta 🙂
#24 by alma nahe on 4 July 2013 - 14:22
🙂
#25 by alma nahe on 4 July 2013 - 14:22
#26 by Domnul Bob on 4 July 2013 - 14:55
Multumesc Alteta ! 🙂
#27 by alma nahe on 4 July 2013 - 14:57
Prefer AlmaNaheţă! 😛
#28 by Domnul Bob on 4 July 2013 - 15:01
🙂
Pentru Mine sunteti Alteta Sa Alma Nah-E, stapanitoarea Tinuturilor Scenei si Rolurilor, Contesa de Luminile Rampei
#29 by alma nahe on 4 July 2013 - 15:03
#30 by Diana şi Dan on 4 July 2013 - 12:35
Sper că este o stare de moment peste care vei reuși să treci.
#31 by Domnul Bob on 4 July 2013 - 12:40
Eu sper sa nu trec 😉
Fiecare etapa are nevoie de o incheiere, asta se va incheia cu un nou volum; ce va urma va fi de alta factura, probabil.
Trebuie sa rebranduiesc tristetile in bucurii. Daca reusesc. 🙂
#32 by Diana şi Dan on 4 July 2013 - 12:47
Așa, da. E fair enough. Succes în toate etapele ce vor urma și în tot ceea ce ți-ai propus. Cumva, am eu așa un feeling că ne vom reîntâlni. Și că va fi de bine.