Sunt trist foc, așa că nu-mi mai sta în calea gândurilor. S-ar putea ca în sălbăticia lor să sară la gâtul tău și să-și înfigă colții sărutului în el. Vei sângera picuri dulci și fierbinți de suspine și vei leșina în brațele lacome ale poveștilor despre noi. Iar eu nu sunt vreun prinț fermecat să rup blestemul iubirii cu buzele, pentru ca apoi, trezindu-te în împărăția iubirii mele, să readuc fericirea la viață. Eu sunt trist foc.
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by edera83 on 21 June 2013 - 22:19
Tristetea te face sa-ti vezi sufletul pe dinauntru,sa n-o consideri dusmanul tau,dar nici n-o apropia prea tare.Sper ca va fi de scurta durata aceasta tristete.
#2 by Domnul Bob on 21 June 2013 - 22:31
Din tristețe încolțește sămânța bucuriei. Sau doar se usucă.
#3 by edera83 on 21 June 2013 - 22:38
sper sa incolteasca saminta,sa n-o usuce
#4 by Domnul Bob on 21 June 2013 - 22:40
eu sunt mai pesimist …
#5 by edera83 on 21 June 2013 - 22:46
la acest capitol suntem pe aceiasi lungime de unda,si eu sunt sora cu pesimismul.
#6 by Domnul Bob on 21 June 2013 - 22:47
Poate ca ne tragem amandoi din Cioran ? 🙂
#7 by edera83 on 21 June 2013 - 22:50
probabil,:)
#8 by Domnul Bob on 21 June 2013 - 23:02
🙂
#9 by Hapi on 21 June 2013 - 20:09
Imi pare rau. Stiu ca nu sunt de ajuns 3 cuvinte dar mai multe ar fi de prisos.
#10 by Domnul Bob on 21 June 2013 - 20:13
O Prințesă ! Ar fi de ajuns și o șoaptă, dar ea nu va veni niciodată. În lumea tăcerii șoaptele sunt doar basme de adormit amintirile.
Dar ție îți mulțumesc pentru alianța sufletească. Cele trei cuvinte ale tale valorează cât trei armate imperiale.