“Te iubesc”-ul meu

Poate că tu nu-ți dai seama, iar eu nu-ți mai pot șopti pe înserat, poveștile mele și-au înghițit limba, dar încă miroși a “Te iubesc”. Cei care te admiră n-o fac pentru frumusețea ta, ci pentru frumusețea ta mirosind a “Te iubesc”-ul meu.

This entry was posted on 19 June 2013, 15:48 and is filed under Gânduri, Souvenir. You can follow any responses to this entry through RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

Comments (4)

#1 by sourina on 20 June 2013 - 4:26

uneori, chiar si un simplu cuvant poate dezvolta un intreg ghimpe sau din contra un frumos trandafir in sufletul unei persoane…

Reply
- #2 by Domnul Bob on 20 June 2013 - 10:22
  
  Adevarat, pentru mine au fost ghimpi, ori poate n-am stiut eu sa infloresc rugii unei iubiri salbatice.
  Multumesc !
#3 by fatadefragi on 19 June 2013 - 18:29

Deşi sună puţin egoist cred în adevărul acestor cuvinte.
Nu există parfum mai preţios decât Iubirea iar Domnia Ta ai făcut-o să strălucească mai abitir decât diamantele şlefuind-o cu ravăşiri de cuvinte ca un adevărat Demiurg.

Reply
- #4 by Domnul Bob on 20 June 2013 - 10:20
  
  Oh Printesa ! Daca n-am fi putin egoisti poate ca n-am reusi sa iubim atat de staruitor !
  Multumesc pentru vorbele tale tamaduitoare, dar eu nu sunt decat Demiurgul propriei mele tristeti. E drept ca uneori straluceste la focul unei iubiri divine, dar lumina vine de la ea, eu sunt doar o pata de intuneric care o soarbe cu setea cuvintelor asteptandu-si sfarsitul.