Souvenir

Mă grăbeam să ajung din urmă un ”A fost odată” și am scurtat drumul prin Bâlciul Amintirilor. Am sărit gardul, altfel ar fi trebuit să plătesc bilet cu prețul destul de piperat al Regretelor. Ce rost ar fi avut, eram doar în trecere către Povestea de Vară. Oricum, toate comicăriile mi le arătaseși tu, bucuroasă că ți-am dăruit mica mea Iubire de Porțelan, cea pe care prietenele tale o admirau atât de mult, dar pe care ai avut-o doar tu. Cred că te-ai și lăudat puțin cu ea. Până ai spart-o, ți-a scăpat din suflet atunci când te-a emoționat bătaia în ușă a unui neRecunoscut. Apoi v-ați cunoscut. Apoi v-ați Recunoscut. Și cu el. Aveai Cercul tău de prieteni devotați. Plăcerii. Pe mine m-ai ascuns în debara, laolaltă cu Vechiturile. Încă țineam în brațe un buchet de trandafiri galbeni, înveliți în staniol strălucitor de Gelozie, când voi v-ați împrietenit prefăcându-vă Străini. Nu auzeam foarte bine ce vă șoptiți, dar acuma știu că ai promis ”la Revedere”.
Mă grăbeam să ajung din urmă un ”A fost odată” și am scurtat drumul prin Bâlciul Amintirilor. N-am zăbovit, nu aveam nici bilet, dar am zărit în treacăt un păpușar mânuindu-te cu stângăcia unui amant prins la furat nuri de fecioară. Firele care te legau de el se înnodaseră în Gânduri. În gândurile mele. Aș fi putut să mă opresc să le descurc, dar mă grăbeam să ajung din urmă un ”A fost odată” din Povestea de Vară. Și chiar de-aș fi avut vreme, de ce să-mi fi irosit Tandrețea doar ca să întind sforile Caraghioslâcului vostru ? Am grăbit pasul. Am ajuns-o din urmă, mă aștepta. Și am sărutat-o. ”Ca niciodată”. Așa cum pe tine nu te-am sărutat niciodată. Eu. Eu doar te-am iubit. Cu misterul unui filigran în porțelan. Trebuia să aprinzi Luna ca să poți zări încrustata mea lucrare de suflet. În porțelan. Nu la orice bâlci găsești așa ceva. O Iubire de Porțelan filigranat. Doar la Bâlciul Amintirilor.