Dar tu … ce-ai face dacă ți-aș spune
Că tâmplele-mi urlă, că te strigă cu limba iubirii pe nume
Că-n suflet soarele nu-mi mai răsare, că de nori e prea plin
Că pereții vieții mai păstrează doar urme de tristețe zugravită în culori de suspin
Că visele m-au îmbolnăvit, iar de la un timp mă omoară
Că amintirile mă sugrumă seară de seară
Că urma parfumului ți-o caut în locurile unde ne-am plimbat împreună
Ai putea să-mi porți sărutul legat brățară la mână ?
Eu aș vrea să-ți aprind stelele, și Luna mai tare ca Soarele chiar
Lumea să ți-o aștern la picioare în dar
Din cărți poveștile să le fur, doar pentru tine, pe toate
Să las în loc doar pagini albe, de păcat nepătate
Aș putea să întorc timpul pe altă cărare-înapoi
Dar … te-aș găsi la capătul ei asteptându-l pe “noi” ?
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Souvenir 
#1 by fatadefragi on 26 January 2013 - 16:36
dar noi suntem legati cu sarutul cuvintelor, avem Soarele nostru si-o vesnica Luna,
avem seninul ce ne alinta sufletele atunci cand gandul tristetii prevesteste furtuna
noi avem Lumi de povesti inchipuite, avem vise ce ne ucid si-apoi cu parfum de amintire ne invie
noi avem drumul… suntem suflete ce pasesc cu indrazneala pe orice carare ar trece semanand poezie
#2 by melanietoulouse on 21 January 2013 - 16:54
@”Aș putea să întorc timpul pe altă cărare-înapoi
Dar … te-aș găsi la capătul ei asteptându-l pe “noi”?”
– – –
Frumoasa invitatie la o calatorie inter-galactica, printre constelatiile voastre poetice, (tele)ghidati de Soare-steaua suprema si de Luna… 🙂 Cu gându’ la Baudelaire cel urias si “blestemat”:
“Tout y parlerait
À l’âme en secret
Sa douce langue natale.
– – –
Là, tout n’est qu’ordre et beauté,
Luxe, calme et volupté…”(l’invitation au voyage)
#3 by Domnul Bob on 21 January 2013 - 17:26
Ce sa raspund decat multumesc si un urias AHHHHHHHHH !