Taina


Nu mă uit niciodată prea mult în ochii tăi, doar cât să-ți gust gândurile, uneori negre și amare, alteori verzi, primăveri înfrunzind deșertul singurătății, și de asta, tot mereu, privirile îmi rămân flămânde, nevoite să mestece cu dinți de lapte amintiri necoapte, buze care n-au sorbit niciodata șoapta alor tale, degete care nu ți-au descheiat niciodată nasturii și nici nu ți-au sfâșiat dantelele, palme pe care nu le-ai alintat niciodată cu rotunjimea sânilor, săruturi care nu ți-au răscolit niciodată pântecul, gură care nu ți-a umezit niciodată coapsele, dar într-o zi, când o să te simt mai curajoasă, o să te privesc destul cât să-mi afli dorința de a te descoperi femeie, așa cum niciun altul n-a făcut-o, cu o furtunoasă blândețe, știută doar de bărbatul care-ți merită sălbăticia trupului șerpuind prin mințile întunecate ale atâtor altora, poate în ziua când promisiunea se va împlini, dacă va fi să se împlinească, dacă nu, în ziua când te voi părăsi pentru o cealaltă, mai știutoare în a-mi păstra, adânc rodindu-i în trup, taina.

  1. #1 by mira on 4 June 2014 - 2:12

    Daca as putea sa iubesc asa ca tine…daca nu as avea nevoie mereu de cuvinte….care sa il tina la distanta…care sa ma acopere…sa ma protejeze …de realitate…de mine insami…ochii lui nu pot sa ma mai vada…pt. ca eu ma ascund…de teama sa nu-mi descopere tradarea…sau absenta…(scuze, pt ca nu folosesc diacritice).

  2. #2 by mira on 4 June 2014 - 0:09

    Gandurile tale doar gusta neintamplari,povestindu-le…poate ca de aceea sunt speciale….pt. ca desi , aparent, nu o atingi, femeia iti simte mangaierile….versurile tale picura in suflet si bucurie si intristare…dar mai ales , dorinta…da, gandurile tale ma strapung…pe mine, femeia universala…femeia necunoscuta, imperfecta, poate banala…dar totul dispare atunci cand te citesc, cand sunt permeabila …da, gandurile tale imi alunga tristetea …ma uit cu ochii tai in oglinda si ma vad …frumoasa…iar el se mira,se intreaba ce miracol s-a petrecut cu mine…el, care nu stie cat de mult imi plac cuvintele…ele sunt preludiul …ele, mai intai…si apoi atingerile…dar tu stii toate astea…

    • #3 by Domnul Bob on 4 June 2014 - 0:29

      Cum aș putea să te contrazic fără să demolez palatul în ale cărui saloane cuvintele frământă cu dragoste gândurile trupului ei ?

    • #4 by Domnul Bob on 4 June 2014 - 0:35

      Ochii lui sunt cu siguranță oglinda frumuseții tale, chiar dacă nu-și tremură cuvintele peste șoaptele tale

  3. #5 by mira on 3 June 2014 - 8:05

    Uita-te la mine!…eu nu indraznesc …decat cu ochii inchisi…te vad perfect, iti prelungesc gesturile pe care n-ai avut curajul sa le faci…creez imbratisarea care n-a fost sa fie…nu ma uita…iubeste-ma!…Iubirea ta ma pastreaza femeie vie, dornica…de gandurile tale de barbat indragostit…de o alta…

    • #6 by Domnul Bob on 3 June 2014 - 20:35

      Ce ar putea avea special gândurile mele, singurele meritând să-ți privească sfiala rostind curajos dorintă, când spre deosebire de toate celelalte, ele doar gustă neîntâmplări, povestindu-le ?
      Dar, dacă și după această mărturisire tot le vei vrea privirea, atunci poate că te voi privi cu șoaptele erostirii.

  1. Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor
  2. Într-un suflet de copil… | Poteci de dor

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.